vineri, 4 aprilie 2014

Eco-Trail de Paris 2014

Nu va speriati, nu am ajuns pana acolo, d-abia imi mai tarai fundul prin Parcul Circului la cateva alergari saptamanale, dar cum am prieteni mult mai seriosi si motivati vine si o poveste de la Eco-Trail de Paris scrisa de Vlad Vuta, insotita de niste imagini foarte frumoase.
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pentru prima data am auzit de Ecotrail de Paris 80 km in urma cu vreo doi ani de la amicul si colegul de antrenament matinal, Iulian Maxim, care la randul lui stia despre aceasta cursa de la Andrei Rosu. La momentul respectiv nu m-a atras, fiind convins ca o cursa de trail la Paris nu are nimic deosebit, dar dupa ce din curiozitate am citit despre concurs pe blogul lui Andrei incet dar sigur a inceput sa-mi incolteasca in cap ideea de a participa si eu la cursa, in contextul unui miniconcediu gen citybreak.

Dupa mai multe ezitari, la inceputul acestui an m-am decis, mai ales ca reusisem sa il conving si pe fratele meu, Mircea, sa se inscrie si el, dar la cursa de 50 km. Antrenamentul pentru acest concurs nu a decurs asa cum mi-as fi dorit, reusind pe langa cele 4-5 alergari saptamanale de cca 10 km (mai mult teoretice decat practice din cauza vremii) sa fac 3-4 ture cu distante variind intre 27 si 54 de km si cu diferente de nivel pozitive intre 700 si 1800 m la Goruna, un loc excelent pentru alergari de trail mai lungi, aflat la 15-20 min de Ploiesti spre Campina pe un teren si profil foarte asemanator cu cel de la Paris.

Astfel ca sambata in ziua cursei, la ora 8 ne aflam amandoi la locul de ridicare al kitului de concurs amplasat pe cheiul Senei in zona Turnului Eiffel.
Doi mocofani la Paris
Zona de start
Kitul s-a dovedit a fi foarte spartan, lucru despre care auzisem deja (aviz celor care se plang ca la unele curse de la noi kiturile sunt slabute), era de fapt un plic ce continea numarul de concurs cu chip pe spate, un alt chip ce se prindea pe rucsac, o eticheta autocolanta cu numarul de concurs si o eticheta cu prenumele, ce urma sa o lipesti pe rucsacul cu bagaje pe care il lasai organizatorilor in zona de start, urmand sa il ridici la finish, un flayer de promovare al unei alte curse si o hartie de dimensiuni reduse (cca 10x20 cm) pe care erau trecute distantele la care se aflau punctele de realimentare si rehidratare precum si barierele orare, o bratara a carei culoare diferea in functie de cursa la care participai, si in final un bilet de metrou necesar pt a ajunge catre zona de start. Plus ca la final nu primesti medalie ci doar un tricou care nu se compara cu cele de la MPC, Bucegi7500, 2x2, Cindrel sau Ciucas.

La 9.50 ne despartim, startul celor doua curse fiind in locuri diferite, iar in jur de 10.30 ma aflam in zona de start, acesta urmand sa se dea la ora 12:00.


Despre concurenti, ce pot sa spun, cel putin la nivel de echipament am constatat o foarte mare varietate de branduri, de la clasicul Kalenji si binecunoscutele Salomon, NorthFace sau Simond pana la firme mai de nisa dupa parerea mea, gen Ultimate Direction. Am vazut tricouri de la diverse curse care mai de care mai impresionante, pana la tatuaje cu numele “Norseman” al deja celebrului IronMan extrem din Norvegia.

Cat despre sistemele de hidratare, am constatat cu bucurie ca foarte multi concurenti aveau bidoane gen “Raid Light”, ca cele pe care le folosesc eu si de care sunt foarte multumit. Dupa ce mi-am facut incalzirea la care folosesc si produsele Ice Power recomandate de dl Victor Vlad, si de care sunt extrem de multumit in comparatie cu alte produse similare de pe piata utilizate in trecut, am pornit aplicatia “Runtastic” al carei sunt fan declarat, mai ales datorita faptului ca poti fi urmarit on line de cei din fata unui calculator si poti primi mesaje sonore de incurajare foarte utile in momentele cele mai grele si START!



Exact la ora stabilita, pe o vreme excelenta, cca 1700 de alergatori au luat startul la a 7-a editie a cursei de 80 km Ecotrail de Paris. Traseul de 80 km cu 1500 m D+ se desfasoara prin zone de paduri, poieni si parcuri cu scurte portiuni de asfalt cand traverseaza localitatile intalnite in cale, precum si pe ultimii 7-8 km prin Paris.

 
Cu exceptia a 2-3 momente cand s-a traversat autostrada folosind pasarele pietonale tot traseul s-a mers cursiv si fara ambuteiaje.



Punctele de realimentare erau dotate corespunzators si uficient de mari incat sa nu se piarda timp stand la coada.


Dupa aproximativ 10 ore de la start am trecut linia de finish a unui concurs frumos, deloc usor datorita micii diferente de nivel ce il face astfel foarte alergabil si te supune unui efort continuu pe o distanta considerabila.


Update 09.04.2014

Revin cu o scurta informatie referitoare la una din cursele care au facut parte din evenimentul Ecotrail de Paris de pe 29 martie anul acesta. La cursa de 30 km castigatorul a fost descalificat deoarece la finish organizatorii au constatat ca nu avea echipamentul obligatoriu mentionat in regulament 
Link oficial