Voi fi pacemaker la Semimaratonul International Bucuresti, 19 mai 2013

Duminica voi fi pacemaker pentru timpul de 2 ore la Semimaratonul International Bucuresti.

Un pacemaker este o persoana care termina o cursa intr-un timp prestabilit, in cazul meu de 2 ore. Daca urmaresti acest timp final, vrei sa scapi de grija cronometrarii si in plus de asta iti doresti un ritm constant de-a lungul intregii curse pentru a fi sigur ca iti atingi potentialul maxim, te invit sa te tii dupa mine ca un pui dupa closca.

Promit ca o sa am la mine cuvinte de imbarbatare si eventuale sfaturi daca o sa ai nevoie de ele.

O sa ma recunosti usor dupa baloanele pe care le voi avea agatate de mine.

Ne vedem acolo si bafta tuturor participantilor!

Cam asa arata un pacemaker, in poza este Gabriel Solomon, unul dintre initiatorii proiectului

EcoMarathon Moieciu de Sus 2013 - sa tot alergi pe acolo, daca poti

De cand am inceput sa alerg mai serios, adica de anul trecut (ce credeati?), am tot auzit si citit ca daca nu mergi sa alergi la EcoMarathon Moieciu si Maratonul Pietrei Craiului esti cam degeaba, nu vezi ce inseamna cu adevarat placerea de a alerga in natura. Eu, ca sa fiu sincer, cu alergatul asta in natura nu prea le am, ca nu stiu daca poti numi alergare in natura tropaitul pe care il fac eu de 4-5 ori pe saptamana printr-un parc imbacsit din centrul orasului. De aceea si cam singurele pante de care am parte sunt scarile de la bloc, ca se pare ca mai nou pot considera cum ca am noroc ca stau la etajul 4 intr-un bloc fara lift.
Concluzia este ca picioarele si plamanii mei nu mai simtisera efortul de a trage la deal cu pulsul in gat si de a cobori la vale cu viteza de prin septembrie anul trecut, de la Ciucas. Despre antrenamente specifice nici nu poate fi vorba, deoarece m-am antrenat numai pentru maratoane de plat.
Dupa Maratonul International Cluj am avut o stare foarte dubioasa in care nu m-am antrenat mai deloc (vreo 40 km alergati in total nu cred ca se pot numi antrenament), ba chiar am renuntat si la dieta mea, bagand cam orice (mai ales ca a fost si 1 mai, Pastele, ). De aceea la ora startului aveam vreo 3 kg in plus fata de forma mea maxima de pana acum, de 77 kg, atinsa la Cluj.

Initial vorbisem cu prietenul meu Vlad Vuta (pe care il stiti si de la Maratonul Reintregirii Neamului Romanesc) sa mergem si cu sotiile si in cazul lui copiii, la munte intr-un weekend prelungit, asa ca el a luat un cupon de pe siteul Groupon de cazare la Vila Roberto din Moieciu de Sus, dupa ce in prealabil sunase la vila si i se confirmase ca sunt camere libere pentru weekendul cu 11 mai. A trimis dupa aceea mail si a sunat la vila, unde i s-a confirmat faptul ca are cazare pentru acea data. Problema este ca nu a primit un ceva scris de la proprietarul vilei pentru rezervarea efectiva a acelui weekend. Eu m-am tot coit in dulcele meu stil propriu, asa ca in saptamana de dinaintea concursului sunam si eu la vila respectiva pentru a intreba daca mai sunt camere libere, dar bineinteles ca erau toate ocupate, asa ca nu am mai luat niciun cupon, ca nu-si avea sensul.
Am avut noroc cu treaba asta, pentru ca am gasit pe Booking.com cazare foarte convenabila la Vila Piatra Craiului din Moieciu de Jos, pe care v-o recomand cu caldura (75 lei pe noapte pe camera dubla, conditii foarte ok, curatenie, cocheta, proprietari foarte amabili).
Daca eu am avut noroc, Vlad a fost tratat ca la romani, cand a sunat sa vada daca totul este ok proprietarul vilei i-a spus ca vila lui este ocupata in totalitate de un grup ce i-au platit 3000 lei si ca nu il invata el cum sa faca turism. Normal ca s-au contrat, au parlamentat, dar degeaba, Vlad a venit pana la urma doar in ziua concursului.
Asa ca atentie mare cu aceste cupoane minune!

Aceasta este zona minunata in care s-a tinut concursul, foto Gabriela Cuzepan

Eu am ajuns la Moieciu vineri seara, m-am cazat rapid, dupa care am plecat sa imi ridic kitul de participare si sa cumpar cateva geluri Sponser. Kitul de participare este probabil cel mai bogat de care am avut eu parte pana acum, am primit tricou tehnic si sapca Salomon personalizate, un gel Sponser, un deoroll Rexona si un buff foarte frumos la sosire, doar aceste produse depasesc lejer taxa de participare, nemaivorbind de traseul foarte bine marcat si amenajat, punctele de alimentare foarte dese si bogate, atmosfera extraordinara creata de voluntari, fotografii foarte buni de pe traseu, pasta party extraordinar de bogata la final, cursele copiilor, acestea sunt, vorba reclamei, nepretuite.

Harta traseului in forma de trifoi, cu cele 3 bucle la care voi tot face referire, iar mai jos aveti profilul

Acum sa va zic ceva si despre cursa, cuvintele o sa fie destul de putine si sarace din pacate, pentru ca nu sunt suficient de poet sa descriu trairile din timpul acestei curse, mai ales ce simti cand esti in genunchi de la efort pe o panta abrupta, cu capul in pamant si tragi in bete ca animalul, la un moment dat simti ca se indulceste panta, ridici ochii din bocanci si vezi ceva de genul fotografiei de mai jos, asa ca o sa las mai mult pozele sa vorbeasca.

Bucegii vazuti din bucla 3, foto Nico Verhelst

Startul s-a dat la ora 9:00, au fost in jur de 1100 de oameni la start la cele doua probe, iar concurentii au fost rugati sa se aseze dupa performante, a fost si o zona in fata destinata in exclusivitate elitelor, ceea ce a fluidizat foarte mult startul, zic eu o idee excelenta.

Zona de start

Am plecat destul de tare, ca na, era asfalt si destul de plat, a zis Vioritza ca face legenda de la inceput, si in plus de asta auzisem ca dupa aceasta zona urmeaza un podet ingust la care stai destul de mult daca nu esti printre primii 200 participanti.

Alergare pe asfalt 3 km, foto Xtremvideo

Dupa vreo 17 minute am ajuns la podetul cu pricina, unde se circula foart fluid, am inteles ca a fost latit de organizatori si nu au mai fost blocaje, inca o mare bila alba. A inceput si prima urcare mai serioasa, vreo 2 km cu 300 m D+, am bagat botul in pamant si am tras tare in bete, inca ma simteam foarte bine.

Cum sa nu alergi pe aici? - zona Fundata, bucla 1

Am ajuns in zona Fundata unde am alergat pe niste curbe de nivel foarte frumoase, imi venea sa chiui de bucurie de bine ce ma simteam, un moment de neuitat, fara sa incerc sa fiu patetic, parca mi se umezesc ochii cand imi aduc aminte de starile de atunci. Cred ca am si gresit aici, din cauza entuziasmului am intarziat momentul hidratarii si am luat primul gel foarte tarziu, cam dupa vreo ora.

Bucla 1, ma simteam extraordinar, foto Andrei Tanasie

Bucla 1 s-a incheiat cu o coborare brutala pe Poteca lui George, dar a decurs ok, astfel incheind prima treime a concursului in 1h35min, mult prea repede pentru posibilitatile mele, dupa cum aveam sa aflu din pacat foarte repede. :)

Poteca lui George, foto Ecomarathon

La Moieciu si vacutele alearga, foto Loredana Negrea

Bucla a doua a inceput cu o urcare sustinuta spre Coltul Zilistea, unde am inceput pentru prima oara sa imi fac probleme, se facuse deja foarte cald si nu ma simteam foarte ok, cam obosit pentru unde ma aflam. Ar fi trebuit sa iau inca un gel la inceputul acestei urcari, dar am zis sa mai astept, fi-mi-ar capul al dreacu'. Am cam uitat de oboseala cand in fata mi s-a deschis o priveliste minunata cu Piatra Craiului, eram din nou in al noualea cer, a urmat o portiune superba si foarte alergabila pe Culmea Lunga
.

Cred ca aici eram pe Culmea Lunga, bucla 2, foto Flavy Teo

Cu atentie la vale, foto de Fisheye

Entuziasmul nu a tinut foarte mult, pentru ca a urmat o noua coborare destul de solicitanta spre Cheile Gradistei, de unde avea sa urmeze urcarea care mie mi-a pus capac, din pacate inca de la mijlocul concursului, spre Cheile Gradiste - Fundata, 2,7 km cu 419 m D+.
M-am taiat rau de tot aici, m-au depasit cred cel putin 20-30 persoane, efectiv dintr-o data ma taram. Am ajuns in cele din urma la punctul de alimentare din varf, unde am stat ceva mai mult sa incerc sa imi revin. Aici m-a ajuns si Vlad, care avea sa faca o cursa extraordinara.
Am plecat usurel cu el si pe coborare m-a pocnit a doua problema, niste crampe nesimtite rau de tot la cvadricepsi. I-am zis sa o ia inainte si eu m-am oprit din nou sa beau o fiola de magneziu. Eram pe la km 22 si se anunta o cursa foarte "interesanta" in continuare.
Nici nu mai stiu cum am ajuns in Moieciu de Sus la sfarsitul buclei, eram deja dupa 4 ore de concurs, m-am oprit la punctul de alimentare unde am stat cateva minute bune, recunosc ca era acolo o voce mititica in creier care imi soptea chiar sa ma opresc.

Cred ca aici eram pe bucla a treia, foto Gabriela Cuzepan

Am inceput bucla a treia dupa 4h07min, ne-a luat tare cu o urcare cu vreo 330m D+, aveam niste crampe de nu puteam sa pasesc mai mult de cativa centimetri in fata si mi se blocau tot timpul muschii. Am strans din dinti si am continuat fara sa ma opresc, ca stiam ca daca fac pauza e posibil sa nu mai pot pleca.
M-a ajutat foarte mult ca am iesit in zona La Bisericuta, unde sunt niste peisaje extraordinare, din pacate nu am fost in stare sa mai alerg pe curba de nivel ce urca usor, eram deja un zombie umblator.

Eram tumefiat pe urcarea asta, am incercat sa rad dar a iesit doar un rictus oribil

Am ajuns intr-un final si la punctul de alimentare de la Bisericuta, unde Mamaie ne dadea apa rece, zahar cubic si bomboane energizante Buff. Am bagat din toate fara numar, plus un gel de la mine, incepusem sa ma simt binisor si oarecum odihnit (probabil mai degraba drogat de la atatea rahaturi cate bagasem in mine) dar nu puteam sa fortez din cauza crampelor.

La Bisericuta, se pare ca motaiam, foto Andrei Tanasie

Asa ca am luat-o usurel la vale spre Vale Bangaleasa, unde din pacate nu am reusit sa alerg nici macar pe drumul forestier.
A urmat apoi urcarea de care majoritatea spune ca e cea mai grea, spre Poiana Gutanu, 359 m D+, am luat activatorul la punctul de hidratare de la poale si am inceput sa urc usurel.
In afara de crampele care ma chinuiau oribil, repet, deja ma simteam bine, cred ca ma odihnisem suficient in ultimele doua ore ale cursei, eram asa intr-o stare de plutire. :))

De la Gutanu am luat-o la vale destul de timid, eu speram sa fie coborare lina dar nu a fost sa fie asa, era o poteca ce alterna pasaje de coborare lina cu urcare, foarte alergabila in conditii normale, din pacate eu nu eram deloc in parametrii normali.
A urmat ultima coborare brutala a concursului, chiar inainte de linia de final, unde am si cazut si mi-am julit un genunchi si scrantit mana dreapta. Nimic grav.

Timpul final a fost de 6:35:31 si am terminat pe locul 160 in cadrul categoriei Maraton Masculin 23-39 ani dintr-un total de 251 concurenti si locul 235 din 418 concurenti ce au terminat competitia. Eu venisem sa scot undeva intre 6 ore si 6:30, cu niste sperante ascunse asa cumva de sub 6 ore. Nu sunt dezamagit atat de rezultat cat de strategia defectuosa si aproape inexistenta din timpul cursei, unde am plecat ca ghiorlanul la inceput sa rup norii, nu m-am alimentat si hidratat deloc suficient, dupa care nu am mai avut ce sa repar. Plus crampele care sunt cauzate de lipsa antrenamentului specific, poti sa iei si mama Magneziului si a Potasiului, daca nu antrenezi picioarele faci crampe, cel putin in cazul meu asa e.

Cam asa aratam la final

Felicitari lui Vlad, bravo lui, a rupt norii, a alergat exact cum trebuia, precaut la inceput si apoi din ce in ce mai repede, nici el nu prea a iesit la munte decat pe la concursuri (care conteaza enorm oricum), dar in oras a fost suficient de destept sa faca scari la stadion pana i-au iesit pe nas. Timp final 5:51:01, bravo bulache!

Ia uite aici fizic de elita

Dupa cursa ne-am indopat la pasta party, unde am avut de toate, chiar si vin! Asa da! :))

Zona de pasta party, la Centrul de Ecologie Montana, foto Andrei Tanasie

Am stat ca mustele la soare vreo 3 ore. :))

Foto Andrei Tanasie

Nu pot sa inchei povestea kilometrica fara sa mentionez cursa copiilor, felicitari sincere pentru ce au reusit sa fac organizatorii:

Ia uite aici fuleu, foto Andrei Tanasie

Ce mai poti comenta la aceasta poza, foto Traiesc sanatos

Nu pot sa nu vorbesc despre un om unic, pe care am avut onoarea sa il cunosc la acest concurs, domnul Lucian Clinciu, care a incheiat la Moieciu turul arcului carpatic, pe care l-a parcurs in 27 zile, si de parca aceasta uluitoare performanta si efort nu ar fi suficiente, a terminat Ecomarathonul in 4:13:14, pe locul 10 la general.

“In acest proiect Lucian alearga pentru o viata petrecuta mai aproape de natura si protejarea acesteia, pentru a atrage atentia asupra numeroaselor destinatii eco-turistice din Romania, pentru placerea de a descoperi inca o data frumusetea tarii noastre, pentru a fi luat exemplu si a incuraja alti pasionati in a-si urma visele!”. - text Andreea Dan

Domnul Lucian Clinciu la finalul maratonului, o fotografie ce face mai mult decat tot textul acestui articol

Sper ca nu v-am plictisit cu aceasta polologhie fara rost, EcoMarathonul nu este un concurs care se povesteste, ci se traieste, sper sa ne dea Dumnezeu sanatate sa il putem trai in fiecare an de aici incolo!

Multumiri din suflet fotografilor Gabriela Cuzepan, Mihai Benea, Andrei Tanasie, Marian Male, Flavy Teo, Nico Verheist, Neagoe Ionut, Fisheye.ro, Laurentiu Pavel, sper ca nu am uitat pe nimeni, fara contributia lor aceasta povestire ar fi fost mult mai saraca.

Maratonul International Cluj - 21 aprilie 2013 - cum a fost

Mai aveam nitel si venea Pastele peste noi si eu tot nu v-am povestit cum a fost weekendul prelungit de la Cluj. Saptamana trecuta a fost delicata, in care depresia de dupa maraton a cam dominat toate celelalte trairi, asa ca nu am prea avut chef de mai nimic, cu atat mai mult de social media.

Am plecat din Ploiesti spre Cluj in dimineata zilei de sambata, 20 aprilie, impreuna cu sotia mea si un cuplu de prieteni, Razvan si Diana. Pe Razvan il stiti de la MIB, premiera a constat in faptul ca de data aceasta erau inscrise si fetele la proba de cros, deci emotiile erau destul de puternice. Drumul a fost frumos si l-am parcurs oarecum rapid (cam 5,5 ore in total), cu ceva nervi pe portiunea Tg. Mures - Campia Turzii, singura portiune pe care s-a circulat greu, o singura banda pe sens, asfalt prost si drum aglomerat. Eu am mancat si am baut apa in continuu, asadar si opririle in "natura" au fost foarte dese. :)

M-am antrenat pentru un timp final de sub 3 ore si 30 minute, dar nu am fost foarte consecvent pe parcursul celor 4 luni de antrenament, ratand cam multe sedinte de pregatire. Ritmul antrenamentelor era si el unul destul de sustinut si mi-a pus probleme de multe ori. De aceea eram destul de circumspect in privinta capacitatii mele de a face fata la ritmul necesar pe toata distanta de 42,195 km, dar speram ca in ziua concursului sa pot un pic mai mult decat indicau antrenamentele de pana atunci, ajutat de carboloading, hidratarea buna, geluri, emotiile concursului, concurenta, ineditul traseului. Evident ca nu ma asteptam la o minune, dar un boost acolo de 2-3% imi era de ajuns dupa estimarile mele sa ating timpul propus (mai degraba visat).

Evident ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din Cluj, dar nu vreau sa anticipez, desi am facut-o deja. :)

Mi-a placut foarte mult organizarea, incepand cu ridicarea kiturilor de participare, continutul lor, pasta party care a avut loc la zona VIP de la Cluj Arena, oferindu-ne si noua probabil o experienta unica in acest sens, pana la atmosfera de pe stadion in ziua concursului si punctele de alimentare bogate si foarte accesibile.
Trebuie sa recunosc ca nu ma impac cu tricoul oferit, care desi este tehnic, nu cred ca este de alergat, fiind destul de greu si cu foarte multe cusaturi, deci desi arata relativ ok este probabil pentru alt gen de sport.

Am gasit la expo si un stand de PowerBar, care fac gelurile ce mie mi-au mers cel mai bine pana acum din tot ce am testat, asa ca am mai luat 3 bucati si de acolo, mai aveam unul de acasa, un Sponser BCAA mare, o fiola de magnesiu si una de activator. In total imi propusesem sa iau jumatate din gelul Sponser impreuna cu fiola de magneziu cu 15 minute inainte de start, sa iau apoi cealalta jumatate de Sponser dupa 40 minute pe la km 8 si sa beau apa pentru prima oara, sa iau urmatoarele doua geluri (cate un Power Bar) la km 15 si km 23, iar pe ultimele doua din 5 in 5 km, respectiv la 28 si 33 si pentru cand o fi mai greu voinicului, adica pe ultimii 5 km, sa ling si un activator.

Cu fetele la start

Traseul se anunta frumos, fiind o tura de 10,55 km ce incepea si se termina pe Cluj Arena si te plimba printr-o bucatica din centrul Clujului si apoi pe cheiul Somesului. semimaratonistii faceau aceasta bucla de doua ori, iar maratonistii de patru ori. Partea mai putin placuta a fost ca traseul avea vreo doua bucatele (in special strada Emil Isaac) intr-o panta evidenta, insumand zic eu cativa km de urcus destul de sustinut per total, lucru ce si-a pus intr-un mod devastator amprenta asupra performantelor. :)

Harta traseului, fotografiata de mine dintr-un pliant foarte util oferit de organizatori

Si uite asa am ajuns la ora startului la probele de maraton si semimaraton, respectiv duminica 21 aprilie, ora 9:15, probabil in jur de 1000 de alergareti in total.

La start

Ideea era sa plec cu 5:05 min/km pe prima bucla, pe a doua sa cresc un pic ritmul pe la 5 min/km si sa il mentin si pe a treia bucla, iar pe ultima, cu resurse suficiente datorate strategiei abordate si a conservarii energiei de pana atunci sa ii dau bataie intr-un galop de sanatate, depasind tot ce vad in fata.

Capriorul din Rainville, Red Shore District (Ploiesti, str. Malu Rosu :P)

Evident ca nu a fost asa! :)
Am plecat prea tare, terminand semimaratonul in 1:42, deci cu vreo 4 minute mai repede decat trebuia, iar pe a treia tura nu am reusit sa mentin ritmul la 5 min/km, fiind cam cu 2min30sec mai lent pe tura respectiva decat facuse tiganul planul acasa.

Alergand dupa o himera :))

In primele doua ture, asa cum vedeti si in poza de mai sus (asta e pe la inceputul cursei oricum, alergatorii sunt foarte grupati, ma vedeti si pe mine prin stanga pozei, ma tin de rama), spre surprinderea si entuziasmul meu vremelnic, am reusit sa ma tin dupa doamna Hiroko Ogawa, care are un stil de alergare de anduranta extraordinar, pasi mici cu frecventa foarte mare si ritm de metronom, dupa care dumneai si-a vazut de cursa ei, accelerand in continuu, iar eu mi-am vazut de a mea, incetinind in continuu, fiecare dupa posibilitati si pregatire.

Ca sa recapitulam, prima tura in 50:15, a doua in 51:54 (am incetinit mai mult de frica, ca de simtit ma simteam extraordinar), a treia in 54:43 (desi nu am avut probleme vizibile tura asta ritmul a scazut, deci incepuse sa se instaleze oboseala).

Cand inca ma tineam rezonabil, foto de Sorin Pop

E o vorba care zice ca la un maraton te incalzesti primii 32 km, dupa care urmeaza cursa adevarata, adica ultimii 10 km. Cam asa a fost si in cazul meu, se facuse foarte cald, la soare fiind peste 30 grade C, iar pe strada aceea in panta de care v-am zis pe la inceput, adica pe la km 33 m-a lovit. Am bagat nauc capul in pamant si am inceput un taras de melc pana in varful pantei, de unde stiam ca urmeaza o micuta portiune in coborare, pana la punctul de alimentare de pe la km 33, unde am bagat un gel si mi-am turnat doua pahare de apa in cap. Ardeam tot, imi venea sa imi smulg tricoul de pe mine, dogoream efectiv. Am continuat ca un somnambul inca vreo doi km si am hotarat sa iau (mai mult pentru psihic), tot ce mai aveam, adica un gel si activatorul, poate poate se schimba ceva, imi venea sa ma opresc si sa stau undeva la umbra. Nu aveam crampe, bataturi, dureri, pur si simplu o stare de sfarseala si simteam ca ard, era Viorica al vostru dat dreacu', ardea in flacari, hot, ce sa mai, la pragul de combustie spontana.
Ducand torta olimpica in cuget si-n simtiri, adica in cosul pieptului si creier, am reusit sa ajung pe la km 39 unde era inca ultimul punct de alimentare si sa imi mai torn niste pahare de apa in cap si sa ma spal pe fata, dupa care am incercat sa ma tin dupa niste oameni care ma ajunsesera pana la final. Am mai prins ceva aripioare ciuntite cand am vazut stadionul si am accelerat nitel, bucurandu-ma de un finish destul de relaxat.

Mandea la finish

Timp final 3 ore 35 minute si 56 secunde, locul 47/168 la masculin, mi-am depasit recordul personal cu peste 10 minute, deci e bine pana la urma, chiar daca nu am coborat sub 3:30. Vorba unui prieten, daca coboram sub 3:30 ma punea naiba sa ma antrenez pentru 3:15, asa stau linistit in banca mea. :)

It was a good day to die hard

Si Razvan a avut un timp foarte bun, 1:42:28, ritm de 4:54 min/km, vorba lui, "nu am alergat niciodata atat de repede", mai ales ca a avut partenera de alergare pe aproape toata cursa o batatura la calcai, invatare de minte sa nu incercam chestii noi in ziua cursei.

Aici deja inviasem

A picat de minune masajul pe care l-au oferit organizatorii dupa cursa, impreuna cu sosetele de compresie pe care le-am purtat dupa (vi le recomand, de la Lidl, 20 lei, pomana curata!) nu am avut niciun fel de probleme musculare, iar dupa aceea toata ziua am putut sa ma plimb ca un om aproape normal prin Cluj.

Pe la 13:30 a inceput si cursa fetelor, lume foarte multa, inclusiv primarul Clujului, cred ca au fost peste 1500 participanti. Urat a fost ca nu au avut decat 1000 medalii din cate am inteles, asa ca Diana a ramas fara.

Sotia mea, in centru imaginii, distrugand totul in cale

Aproape de finish, a avut puterea si sa sprinteze, un timp excelent 39min30 sec

Diana, sotia lui Razvan, devastand concurenta

Un prim plan cu Diana in plin fuleu Se observa sper tehnica ireprosabila de alergare si darzenia de pe chipul ei :P

Dupa terminarea cursei ne-am pus, dupa cum era si normal, pe mancat si baut. Ne-am intalnit si cu prietenii nostrii din Cluj, Lavinia si Vlad, si ne-am pus pe colindat, frumos oras, cosmopolit, lume civilizata, zambitoare, relaxata, ani lumina fata de ce vedem noi zilnic prin Muntenia.

Trebuie sa am grija ca de acum incolo sa nu mai apar in poze dupa cursele de anduranta

In drumul spre casa de luni, am facut scurte popasuri prin Turda (nu mi-a placut, pare un orasel de provincie saracut, din pacate nu am avut timp sa vizitam obiectivele istorice, sper sa am ocazia sa ma intorc si sa imi schimb parerea), Targul Mures (frumusel, dar nu m-a dat pe spate) si Sighisoara - cetatea medievala este splendida, o bijuterie, de acum oricarui strain figurist o sa ii dau peste nas cu asta, bate orice chestie vazuta de mine prin concedii, fie ca e Troia, Gallipoli, si multe alte obiective care in pliante par minuni ale lumii si cand ajungi acolo totul e dezamagitor.

Un clip foarte frumos:

Cam asta a fost dragii mei, urmeaza Moeciu pe 11 mai.

Voi participa la Maratonul International Cluj - 21 aprilie 2013

Gata, este oficial, sunt inscris la proba de maraton la Cluj, ce va avea loc pe data de 21 aprilie 2013, adica peste mai putin de 12 zile.

Tricoul si medalia sunt foarte frumoase

Va fi si prima cursa la care va participa draga si frumoasa mea sotie, care este inscrisa la proba de cros 6,5 km.

Am tot stat si m-am gandit daca sa mergem, deoarece reprezinta o cheltuiala insemnata, dar dat fiind ca nu a vizitat niciunul dintre noi Clujul pana acum, am zis ca este o buna ocazie sa ne luam o minivacanta si sa o facem. Vom pleca deci sambata 20 aprilie si ne vom intoarce luni pe 22. Vom fi insotiti de doi prieteni foarte buni, care participa si ei la concurs, Razvan (il stiti din povestea mea cu MIB 2012) la proba de semimaraton, iar sotia lui Diana la crosul de 6.5 km, impreuna cu sotia mea - deja facem pariuri. :))

Ma antrenez pentru acest maraton de pe 10 ianuarie, si am alergat pana acum la antrenament 550 km. Mai am de bagat vreo 70 plus maratonul. Stiu ca o medie de 180 km pe luna este destul de putin pentru antrenamentul unui maraton, cam spre minimul necesar, dar cam atat am putut. Am urmat un program de antrenament pentru coborat sub 3h30min si de multe ori volumul saptamanal, dar si ritmul unor alergari mai de viteza mi-au cam depasit capacitatile fizice si mentale. De aceea, cu toate ca o sa incerc sa trag la 3h30min, cred ca  un timp de 3:35 - 3:40 (si acesti timpi ar fi personal best, deci nu e nicio tragedie) ar fi mai realist. Dar cine stie, cu adrenalina din ziua cursei, taperul pe care il fac zilele astea, carboloadingul, alimentatia adecvata, suplimentele, hidratarea si publicul ma vor impinge spre un record personal nesperat.

Traseul de maraton este format dintr-o bucla de 10,55 km ce va fi parcursa de 4 ori. Am inteles ca startul si finishul vor fi pe Arena Cluj, pare foarte interesant si o idee buna, dar in conditiile in care vor fi peste 700 alergatori la startul maratonului, stafetei si semimaratonului, e posibil sa fie foarte mare aglomeratie si sa se alerge foarte lent. Vom vedea, poate vom avea gradatii cu timpii estimati.

Pentru mai multe detalii, aveti aici siteul oficial al competitiei. Se anunta o cursa foarte frumoasa, sper ca si vremea sa tina cu noi.

In perioada 7-13 aprilie, fiecare kilometru alergat de noi inseamna 2 Euro donati catre Inima Copiilor!

Poti sa alergi 10 kilometri sau doar 100 de metri? Ai un parc in apropiere sau doar o pista de atletism? Ti-e mai bine sa alergi pe banda, acasa sau la sala? Esti in Bucuresti, la Londra, la Helsinki sau in Sulina?

Incalta-te si hai!

Dupa ce-ai facut tura, trimite un mail la paul@inpascupaul.ro (cu nume, varsta, distanta cu care contribui si locul in care ai parcurs-o): la finalul zilei se va afisa pe pagina fiecarei etape o lista cu participanti si distanta adunata.

ING Asigurari de Viata va rasplati fiecare kilometru din cei adunati intre 7 si 13 aprilie cu o donatie de 2 Euro catre Inima Copiilor. In total ING Asigurari de Viata pune la bataie 20.000 de Euro, kilometru cu kilometru, 2 Euro cu 2 Euro, haideti sa ii obtinem pe toti!

Mai multe detalii pe www.inpascupaul.ro.

Eu astazi am strans 60 Euro pentru Inima Copiilor, sper mai strang pana la sfarsitul perioadei inca 100!

Sa radem cu Stan si Bran

Pentru ca am gasit de curand o noua poza de pe vremea "de trista amintire" cand aveam vreo 120 kg si singurele sporturi pe care le practicam erau coniac-canoe, halbere si saritura in grosime, am zis sa va distrez nitel. Mie nu prea imi vine sa rad, pur si simplu aratam ingrozitor.
Bine, sa nu ma intelegeti gresit, nici acum nu arat bine, ca de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere, doar ca sunt mai slab si in cea mai buna forma din viata mea. :)

no comment

Semimaraton Forest Run Cernica 31 martie 2013

Asa cum va spuneam si in postarea precedenta, in data de 31 martie 2013 a avut loc in padurea Cernica prima alergare din cadrul seriilor de concursuri Forest Run, ce isi propune mai multe curse pe parcursul anului (in prezent se discuta de sase) prin padurile din jurul capitalei.

Am ajuns la Cernica foarte devreme (ce ti-e si cu autostrazile astea), pe la 8 si cateva minute ma invarteam cam fara directie prin zona de start, destul de slab populata la acea ora. Am ridicat kitul de concurs, ce a continut numarul, un gel antiinflamator din plante Rumalaya si, inedit pentru un astfel de concurs, o carte scrisa de Liviu Lungu - Discret, de dragoste..., din care am si citit cam jumatate si pot sa v-o recomand, este despre un tip ce se duce intr-un catun devastat de inundatii si aproape nepopulat, chiar dupa revolutia din '89. Este scrisa foarte organic, viu, palpabil, personajele sunt inedite, dar nu este o lectura facila, este nevoie de rabdare si atentie.

I-am ajutat si eu, sau mai bine zis incurcat, pe organizatori sa puna bannerul de START/SOSIRE, m-am echipat si la ora 10:00 s-a dat startul la proble de cros si semimaraton. Au fost 36 participanti la cros si 43 la semimaraton, deci o participare restransa, dar animata, mai ales ca majoritatea se cam cunosteau de pe la alte concursuri.

Startul, eu nu apar ca am plecat mai dinspre coada, sa nu ii incurc pe cei de la cros

Traseul avea o linie dreapta la start de vreo 750 m unde drumul era lipsit de noroaie, dupa care se intra pe o bucla de 5 km prin padure ce se alerga de 4 ori, urmand ca la final sa se repete linia dreapta de 750 m. Adica in jur de 21.5 km, cu ceva diferente in plus sau minus din cum alegeai sa tai curbe sau sa sari printre baltoace, dupa caz.

Aveai de ales, ori bagai tare prin baltoace, ori faceai slalom

Initial imi facusem eu planul de acasa sa il alerg undeva pe la 5 min/km, dar la fata locului mi-am dat seama ca nu o sa fie posibil decat daca trag rau de tot de mine, si nu avea sens, in conditiile in care ma antrenez pentru un personal best la maratonul de la Cluj. Cursa se anunta una mult mai dificila decat un semimaraton normal de plat, din cauza ca prin padure erau noroaie serioase, alergarea nefiind deloc usoara, chiar tehnica in anumite portiuni. Cred ca a fost si ceva diferenta de nivel cumulata, nu stiu exact cata, dar tot traseul a fost o insiruire de delusoare si vai, deh, padure, nu autostrada. Am vrut trail, nu plimbare. Cred ca a fost o buna repetitie pentru cei care merg pe 6 aprilie la Semimaratonul Intersport Brasov, se anunta super noroaie si pe acolo.

 

Noroaie fratica

La un moment dat era si o bariera pe care trebuia sa o sari. Majoritatea venea si sarea acrobatic peste, eu ca bosorogii, ma opream, suflecam fusta si paseam maiestuos peste.

Ca pensionarii, sa nu ma sparg

 Plus un mare sant peste care nu mergea sarit, te opreai din alergare, intrai cu atentie in el, urcai pe partea cealalta pe niste trepte sapate in pamant si o luai iarasi la fuga. Deci a a avut si ceva obstacole. :)

Transee

Ciubotele mele de alergare pe trail sunt cam de munte asa, adica grele, rigide, nu prea se preteaza la o alergare prin noroaie si pe relativ plat, se fac de 3 kile bucata. Plus ca nici nu au aderenta pe noroi, ca nu sunt foarte cramponate, dar aia este, defilam cu ce avem. :)

Nu se mai termina bai nene odata?

Concentrare maxima

Ca performanta nu am facut mare branza la concursul asta, am terminat pe 12 la categorie si pe 15 cred la general, adica undeva spre mijloc, cu un timp destul de trist 1:51:14, dar este primul concurs la care nu ma depaseste nicio femeie. :)

Mi-a placut, o sa merg pe cat posibil si la editiile viitoare, taxa foarte rezonabila de inscriere, un kit peste asteptari, voluntari si organizatori inimosi, puncte de alimentare suficiente si bogate. Organizata de alergatori pentru alergatori. O chestie mai putin placuta a fost la premiere, unde au fost niste incurcaturi cauzate de permiterea inscrierilor pana mai tarziu, o fata a iesit pe 3 la categorie, a venit in fata, a ridicat premiul, a aplaudat-o lumea, a facut poze, dar dupa cateva minute i s-a retras premiul pentru ca de fapt ajunsese pe 4. Ouch!

La finish..sau la start :)

Poate facem una si prin padurea de pe la Seciu, pe aici prin zona, ca e frumos rau pe acolo, poteci salbatice, diferenta de nivel, adica treaba serioasa. O sa ma gandesc la treaba asta destul de serios.

I-auzi ca cica de Florii o sa fie alta etapa, vine fix dupa Cluj, o sa fie alergare de recuperare. :)