Un pic de istorie...

Va povesteam si in prima postare de pe acest blog ca m-am apucat de alergat anul trecut prin aprilie, deoarece ajunsesem o balena, dupa 12-13 ani de sedentarism extrem si obiceiuri culinare deloc sanatoase. Mai precis, declicul si acceptarea realitatii crude s-a produs in momentul in care un prieten mi-a facut o poza cu un telefon, pe cand petreceam la un gratar stropit din belsug cu berica. Este incredibil cat de mult te minti in momentul in care te vezi in oglinda zi de zi si socul pe care l-am avut cand am vazut in ce hal aratam in realitate. Aveam spre 120 kg, la 1.86 m inaltime.

Asa ca am inceput prin aprilie un program de alergare, in care am luat-o de la zero, tin minte ca ma chinuiam sa alerg 200 metri, mergeam 200 metri, si tot asa. In iunie anul trecut am alergat primii mei 5 kilometri legati, incepuse sa ma prinda tare de tot treaba asta cu antrenamentele.

A urmat un an in care am alergat peste 1100 km pe parcursul a 115 ore, in aproximativ 130 antrenamente. Am urmat si o dieta, in care am incercat sa elimin junk food-ul, bauturile, cerealele procesate, mancaruri gatite, prajeli si am mentinut un deficit caloric constant de 500 pana la 1000 kcalorii pe zi. Am mers in principal pe fructe si legume, cat mai crude.

Programul meu saptamanal de antrenament include acum 3-4 alergari (minim 10 km/sedinta, incerc sa includ in fiecare saptamana o alergare usoara, un antrenament de intervale, unul de dealuri si o alergare mai lunga), 3 antrenamente de ciclism (le fac pe trainer, minim o ora si 30 km pe sedinta), si 2 antrenamente de inot (sunt la inceput, d-abia invat). Am 84 kg si ma simt extraordinar, sunt in cea mai buna forma din viata mea. 

Si pentru ca se spune ca o poza face cat o mie de cuvinte, aveti mai jos povestea anului ce a trecut.