Semimaratonul Intersport Brasov 7 aprilie 2012 - povestea cursei

Va spuneam prin februarie ca in functie de starea de sanatate as vrea sa particip la acest semimaraton. Si cum nu prea ma mai durea nimic (doar un pic tendonul iliotibial si tendonul lui achile de la piciorul stang, dar nimic care sa ma faca sa schiopatez sau sa ma incomodeze la alergare - oricum pe mine ma cam doare cam tot timpul cate ceva la picioare de cand alerg, deh, probabil platesc pretul unei inactivitati de vreo 15 ani), in dimineata zilei de 7 aprilie, pe la ora 8:00, ma suiam in masina proprietate personala pentru un drum de vreo 110 km Ploiesti - Brasov.

Am ajuns pe la ora 11:00 la cortul de inscrieri (m-au zapacit stradutele alea cu sens unic din Brasov, asa ca am bajbait cred ca mai mult de jumatate de ora prin Brasovul vechi) si din aceasta cauza nu mai aveau decat un tricou small size sa imi dea, desi la inscriere am cerut XL. Probabil o sa se bucure sotia mea de el, daca se apuca de alergat, ca eu nu prea am cum sa ingramadesc 1,87 m si 88 kg in viu in el, oricat m-as stradui. Am mai primit si doua batoane Lion si Isostar, mi-au prins foarte bine amandoua, unul inainte de start si celalalt dupa cursa.

Daca in momentul inscrierii era un inceput de ploaie si o vreme inchisa si oarecum rece, cu doua trei minute inainte de start a aparut un soare de toata frumusetea de ma gandeam sa imi arunc bluza anti-vant de pe mine unei fane de pe margine si sa raman doar in tricou. Am fost oarecum inspirat ca nu am facut-o, deoarece prin Saua Tampei batea vantul destul de tare.

Am pornit eu alaturi de Arthur (il stiti de la Semimaratonul Gerar) nitel cam tare parca pentru gustul meu, plus soarele ce batea destul de tare si ingramadeala de pe primii doi kilometrii, m-au facut sa nu ma simt foarte confortabil si am lasat-o un pic mai moale de s-a dus Arthur singurel in fata (a terminat bine de tot, in 2:03:53).

Am ajuns la km 2 dupa vreo 11 minute si ceva, adica destul de bine si am inceput urcarea de vreo 6,5 km catre Poiana Brasov. M-am simtit bine pe urcare, foarte alergabila, pana pe la km 7 cand ne-am innamolit cu totii asa ca am luat-o la pas de domnisoara, ca nu cumva sa ma murdaresc. Acum regret oarecum slabiciunea din acele momente, trebuia sa o iau tare, sa ma ud, sa ma murdaresc, si sa castig cateva minute si locuri in plus.

Am ajuns la punctul de control de la Poiana dupa vreo ora si nu m-am oprit, ca ma simteam bine, am luat din zbor doua paharele de izotonic pe care le-am dat pe gat si am tulit-o la vale pe o poteca inzapezita. Nu a tinut zapada decat vreo cateva zeci de metri, dupa care am intrat in cea mai frumoasa faza a concursului, o poteca extraordinar de placuta ce a serpuit pe Tampa pana spre Racadau, pe care am dat-o destul de tare la vale, depasind si cateva persoane.

Coafura rezista, picioarele zburau la vale pe potecuta, "peisagele" erau frumoase si lumea destul de rara pe traseu. De vis!

M-am trezit destul de repede din contemplare pe drumul forestier de pana-n bariera de la Racadau, cam abrupt si bolovanos pentru aptitudinile mele curente de trail running. Am si fost depasit de o concurenta ce alerga foarte bine pe acolo. La punctul de la bariera am vrut sa ma opresc sa beau un pahar cu apa din zbor, dar nu mai aveau, asa ca am apelat la sticla pe care o aveam la spate. Mai bine, m-am mai usurat nitel.

Dupa aia a inceput o faza a traseului care nu prea m-a mai incantat, dat fiind ca eram destul de obosit, adica niste urcari destul de accentuate pe la treptele lui Gabony si dupa aia un deal ce atunci mi s-a parut sinistru, chiar cu maxim 1 km inainte de finish. Totusi dealul ala, daca stau acum sa ma gandesc mi-a prins bine, multi erau daramati pe acolo si contemplau natura, asa ca am bagat botul in pamant si am urcat voiniceste, depasind destul de multe persoane.

Nu am mai avut forta sa depasesc inca o tipa ce alerga in fata mea, mai mult dadeam tare ca auzeam tropaituri in spatele meu, semn ca venea cineva destul de tare. Nu m-a prins, asa ca am terminat concursul dupa 2:23:14, pe locul 200 din 398 de participanti (356 de finisheri).

Realist vorbind, cam atat pot eu in momentul asta, am avut un parcurs bun si am tras de mine cam peste tot, cu mici exceptii, care poate duceau timpul undeva spre 2:15.

Un eveniment foarte placut, o alergare pe care o sa o mai repet cu siguranta si in afara concursului pentru ca mi-a placut foarte mult.

Ma simt bine acum, de maine reiau usor alergarile, nu sunt "sifonat" deloc, ma tine un pic iliotibialul dar tendonul lui Achile e ca nou, cred ca l-am reparat cu alergarea asta. :)

Multumesc pentru poze lui: Radu Bartos, Georgiana Iliescu, Alexandru Samoila, Horia Bagiu, Monica Teodorescu, Lidia Furnica, Tomaso Mainardi, Attila Kelemen, CPNT, roby, Andrei V, Silvia David