luni, 10 decembrie 2012
Calendar competitional 2013
Sportsplanner.ro a facut un tool foarte interesant de integrat in paginile web, cu ajutorul caruia putem gasi foarte usor detalii despre competitiile de anul viitor, fie ca sunt de alergare, trail runnning, ciclism, natatie, duatlon sau triatlon.
Sa speram ca va fi actualizat pe masura ce apar competitii noi si ca va functiona fara probleme.
Alegeti in tabelul de mai jos ce ramura va intereseaza si el face toata munca.
luni, 3 decembrie 2012
Maratonul Reintregirii Neamului Romanesc 1 decembrie 2012 - povestea cursei
Prin vara mi-am propus ca anul acesta sa alerg si un maraton, si cum stiam ca pe 1 decembrie va fi editia a II-a a Maratonul Reintregirii Neamului Romanesc, am inceput prin iulie un program de antrenament de 16 saptamani, in care imi propusesem, la nivelul meu de fitness de atunci, sa scot nitel peste 4 ore.
Intre timp a aparut sansa incrierii gratuite la Maratonul International Bucuresti cu sprijinul Vodafone, am profitat bineinteles de ocazie si am alergat primul maraton cu vreo doua luni inainte de data propusa initial, adica pe 7 octombrie.
Timpul de atunci a fost de 3:58:55, locul 73/233 la categoria Open Masculin, iar povestea o puteti reciti aici.
Dupa ce am terminat maratonul din octombrie nu am abandonat programul de antrenament inceput initial, asa ca pe 1 decembrie eu aveam programata o alergare de vreo 42.2 km, iar detaliile despre cursa (traseul, taxa de participare) intarziau sa apara. Pana la urma, pe 15 noiembrie, adica cu doar doua saptamani inainte de ziua maratonului, a aparut si siteul oficial, cu formularul de inscriere, dar si cu o taxa de inscriere destul de demoralizanta, adica 90 lei.
Si eu lucrez in domeniul prestarilor de servicii si cea mai enervanta intrebare de departe intr-o discutie prestator - potential client este "Dar de ce costa atat?", asa ca nu o sa pun nicio clipa problema pretului, este o piata libera, iti permiti si vrei sa participi, foarte bine, plateste suma ceruta. Cand iti cumperi o sticla de vin de la magazin platesti pretul de pe eticheta sau o lasi in raft, nu te duci sa certi managerul pentru pretul solicitat.
Problema reala, pentru ca din pacate exista, este in alta parte. Pentru un maraton te antrenezi intre 12 si 20 saptamani, adica 3-5 luni, un amator poate participa in conditii de siguranta la maxim 2-3 astfel de curse pe an, nu este normal ca tu sa nu stii nici macar cu o luna inainte cat costa si daca iti permiti participarea la un concurs pentru care te antrenezi deja de vreo 3 luni, si sa nu afli nici pana la momentul startului care este traseul exact (pentru a iti face o strategie corespunzatoare de ritm, hidratare, alimentare). Chiar si dupa startul cursei, organizatorii si voluntarii nu erau foarte lamuriti in privinta traseului (participantii stiu cu siguranta despre ce este vorba, nu o sa intru in detalii).
Am aflat dupa vreo ora de la startul cursei ca lungimea unei ture este de 3,5 km (cu exceptia primei ture care a avut 4.1 km) si ca sunt 12 in total, asa ca am putut sa imi calculez si eu un ritm si o strategie de cursa. Stiti cu totii ca neuronii in timpul unui maraton nu prea sunt acasa, asa ca va dati seama ce usor mi-a fost si cat de exacte au fost calculele mele. Asa imi trebuie, daca nu am fost in stare sa fac credit la banca si sa imi iau ceas cu gps cu afisarea instanta a ritmului de alergare.
Trecand peste problemele de mai sus, alergarea in sine a fost extraordinara, cea mai buna vreme posibila pentru un maraton, undeva intre 5 si 10 grade C la ora startului.
Am papat in total 6 geluri (unul inainte de start cu vreo 20 minute, iar dupa start unul cam la 40 minute, adica la fiecare a doua tura de parc), un activator cu vreo jumatate de ora inainte de final si am baut cred ca pana intr-un litru de apa.
Timpul final a fost 3:47:54, locul 11/45 la general si 10/42 la open masculin. Gasiti toate rezultatele aici.
Chiar daca mi-am imbunatatit timpul de la maratonul din octombrie cu peste 10 minute, se putea chiar si mai bine cu cateva minute, imi pare rau ca nu am gasit si eu pe cineva sa ma traga dupa el, am terminat mult prea fresh si pe picioare cursa, ceea ce imi spune clar ca puteam mai mult. Nici traseul nu a fost ideal pentru un scoaterea unui timp cat mai rapid, fiind cateva intoarceri la 180 grade la fiecare tura, si o diferenta de nivel pozitiva cred ca de vreo 300 metri, plus ca lungimea reala (din datele afisate de organizatori) a fost de 42,5 km.
Bineinteles ca acum am ramas numai cu starea de bine si satisfactia reusitei, semn clar ca lamentarile privind pretul si alte aspecte organizatorice sunt foarte putin importante in evaluarea absoluta a experientei traite.
Am cam terminat anul acesta cu prezenta pe la concursuri, primul concurs pe anul viitor va fi Winter Tri Challenge pe 23 februarie, asta daca voi reusi pana atunci sa invat sa inot satisfacator, de inscris m-am inscris deja pentru ca am profitat de o oferta buna de Black Friday (50 lei) si am vrut sa ma motivez astfel pentru antrenamentele de inot. Voi merge poate si la Gerar, un semimaraton foarte interesant si extrem de bine organizat de Ro Club Maraton, ce are loc in fiecare an la sfarsitul lunii ianuarie, daca voi gasi echipa si pretul nu va fi prohibitiv.
Asadar, multumesc Ro Club Maraton si celorlalti organizatori, voluntarilor, fotografilor, spectatorilor care in multe cazuri ne-au incurajat frenetic (cantat la "toba", stropit cu parfum etc) si "colegilor" de suferinta, am inca o amintire frumoasa.
Felicitari si prietenului si concetateanului meu Vlad Vuta, "ne-am râs" si am vorbit porcarii tot drumul, a fost primul lui maraton de sosea si a trecut cu brio si de asta. :D
Intre timp a aparut sansa incrierii gratuite la Maratonul International Bucuresti cu sprijinul Vodafone, am profitat bineinteles de ocazie si am alergat primul maraton cu vreo doua luni inainte de data propusa initial, adica pe 7 octombrie.
Timpul de atunci a fost de 3:58:55, locul 73/233 la categoria Open Masculin, iar povestea o puteti reciti aici.
Dupa ce am terminat maratonul din octombrie nu am abandonat programul de antrenament inceput initial, asa ca pe 1 decembrie eu aveam programata o alergare de vreo 42.2 km, iar detaliile despre cursa (traseul, taxa de participare) intarziau sa apara. Pana la urma, pe 15 noiembrie, adica cu doar doua saptamani inainte de ziua maratonului, a aparut si siteul oficial, cu formularul de inscriere, dar si cu o taxa de inscriere destul de demoralizanta, adica 90 lei.
Si eu lucrez in domeniul prestarilor de servicii si cea mai enervanta intrebare de departe intr-o discutie prestator - potential client este "Dar de ce costa atat?", asa ca nu o sa pun nicio clipa problema pretului, este o piata libera, iti permiti si vrei sa participi, foarte bine, plateste suma ceruta. Cand iti cumperi o sticla de vin de la magazin platesti pretul de pe eticheta sau o lasi in raft, nu te duci sa certi managerul pentru pretul solicitat.
Problema reala, pentru ca din pacate exista, este in alta parte. Pentru un maraton te antrenezi intre 12 si 20 saptamani, adica 3-5 luni, un amator poate participa in conditii de siguranta la maxim 2-3 astfel de curse pe an, nu este normal ca tu sa nu stii nici macar cu o luna inainte cat costa si daca iti permiti participarea la un concurs pentru care te antrenezi deja de vreo 3 luni, si sa nu afli nici pana la momentul startului care este traseul exact (pentru a iti face o strategie corespunzatoare de ritm, hidratare, alimentare). Chiar si dupa startul cursei, organizatorii si voluntarii nu erau foarte lamuriti in privinta traseului (participantii stiu cu siguranta despre ce este vorba, nu o sa intru in detalii).
Am aflat dupa vreo ora de la startul cursei ca lungimea unei ture este de 3,5 km (cu exceptia primei ture care a avut 4.1 km) si ca sunt 12 in total, asa ca am putut sa imi calculez si eu un ritm si o strategie de cursa. Stiti cu totii ca neuronii in timpul unui maraton nu prea sunt acasa, asa ca va dati seama ce usor mi-a fost si cat de exacte au fost calculele mele. Asa imi trebuie, daca nu am fost in stare sa fac credit la banca si sa imi iau ceas cu gps cu afisarea instanta a ritmului de alergare.
Trecand peste problemele de mai sus, alergarea in sine a fost extraordinara, cea mai buna vreme posibila pentru un maraton, undeva intre 5 si 10 grade C la ora startului.
 |
| O vreme superba, foto de Sorin Androne |
 |
| foto de Sorin Androne |
Chiar daca mi-am imbunatatit timpul de la maratonul din octombrie cu peste 10 minute, se putea chiar si mai bine cu cateva minute, imi pare rau ca nu am gasit si eu pe cineva sa ma traga dupa el, am terminat mult prea fresh si pe picioare cursa, ceea ce imi spune clar ca puteam mai mult. Nici traseul nu a fost ideal pentru un scoaterea unui timp cat mai rapid, fiind cateva intoarceri la 180 grade la fiecare tura, si o diferenta de nivel pozitiva cred ca de vreo 300 metri, plus ca lungimea reala (din datele afisate de organizatori) a fost de 42,5 km.
 |
| Satisfactia reusitei |
Am cam terminat anul acesta cu prezenta pe la concursuri, primul concurs pe anul viitor va fi Winter Tri Challenge pe 23 februarie, asta daca voi reusi pana atunci sa invat sa inot satisfacator, de inscris m-am inscris deja pentru ca am profitat de o oferta buna de Black Friday (50 lei) si am vrut sa ma motivez astfel pentru antrenamentele de inot. Voi merge poate si la Gerar, un semimaraton foarte interesant si extrem de bine organizat de Ro Club Maraton, ce are loc in fiecare an la sfarsitul lunii ianuarie, daca voi gasi echipa si pretul nu va fi prohibitiv.
Asadar, multumesc Ro Club Maraton si celorlalti organizatori, voluntarilor, fotografilor, spectatorilor care in multe cazuri ne-au incurajat frenetic (cantat la "toba", stropit cu parfum etc) si "colegilor" de suferinta, am inca o amintire frumoasa.
Felicitari si prietenului si concetateanului meu Vlad Vuta, "ne-am râs" si am vorbit porcarii tot drumul, a fost primul lui maraton de sosea si a trecut cu brio si de asta. :D
 | |
| Vlad si pasul lui de fata mare, alerga asa repede ca iesit blurat :)) |
joi, 1 noiembrie 2012
Despre cure de slabire, diete, nevoile energetice versus aportul de alimente
M-am tot ferit sa scriu pe blog despre alimentatie si diete, pentru ca exista o gramada de surse pe net mult mai competente decat mine, si aveam sentimentul ca ma bag cumva unde nu ma pricep.
Dar pentru ca un prieten m-a rugat zilele trecute sa ii dau explic mai pe larg cum am slabit (de pe la vreo 120 kg in viu pana pe la 81 kg, deci spre 40 kg in total, intr-o perioada de 18-20 luni), si pentru ca nici la sport nu am nicio competenta si pregatire si imi dau cu parerea cu nerusinare pe acest preafrumos blog, am zis sa scriu totusi un articol despre slabire care sa imi aduca vizite de la gospodinele supraponderale ce surfeaza netul, sa devin celebru si, implicit, sa ma umplu de bani. (Friends? I have no friends!!! - dar sa nu anticipam).
In momentul in care esti asaltat din toate partile de diete peste diete, esti invatat cum sa mananci la micul dejun un ou de prepelita, o foaie de varza la pranz, iar la cina sa mirosi o bucata de branza, se pierde esentialul, adica faptul ca slabitul este o simpla problema de aritmetica.
Astfel, pentru a slabi, este nevoie ca nevoile tale energetice (date de metabolismul de baza si caloriile consumate in timpul activitatilor fizice) sa depaseasca aportul de alimente (alimentele ingerate).
Cu cat sa depaseasca, o sa se intrebe cei mai inteligenti dintre voi. Pai e simplu, la un deficit de 3500 kcal saptamanal (adica 500 kcal pe zi), vom slabi 500 g pe saptamana, deci in jur de 2 kg pe luna. Daca dublam deficitul zilnic la 1000 kcal, atunci cel saptamanal va deveni si el 7000 kcal, ceea ce se va traduce in 4 kg date jos intr-o luna.
Un deficit mai mare nu este recomandat, aici nu vorbim de diete fantasmagorice care te ajuta sa dai 10 kg in doua saptamani prin infometare si chin, iar dupa ce termini te ingrasi cu 15 kg in doua luni, vorbim de un slabit sanatos si armonios. (Deci doamna din ultimul rand, care mananca pe furis un corn cu ciocolata, pe care nu o incape rochia de mireasa si ar mai vrea neaparat sa dea fro' zece kile jos pana saptamana viitoare, va rugam sa parasiti sala!)
etapa 1: calcularea metabolismului de baza (MB)
MB = A + B+ C, unde:
Pentru femei:
A = 2,67 x varsta in ani
B = 401,5 x inaltimea in metri
C = 8,6 x greutatea in kg
Pentru barbati:
A = 3,8 x varsta in ani
B = 456,4 x inaltimea in metri
C = 10,12 x greutatea in kg
etapa 2: coeficientul nivelului de activitate fizica
Nivel Coeficient
Sedentar (foarte putin activ) 1,35
Mediu activ (2-3h sport pe saptamana) 1,55
Activ (1 h de sport pe zi) 1,75
Foarte avtiv (peste 2h de sport pe zi) 1,95
Nevoile energetice zilnice = MB x coeficient activitate
Exemplu practic de calculare, luam cazul meu: Sunt un splendid exemplar de homo sapiens, sex masculin, am 34 de ani, 1,86 m si 81 kg. Fac in jur de 5-6 ore de sport saptamanal (deci coeficientul nivelului meu de activitate fizica este intre cel de mediu activ si activ, adica 1,65).
A = 3.8x34 = 129.2; B = 456.4x1.86 = 848.9; C = 10.12x81 = 819.72
MB = A + B + C = 129.2 + 848.9 + 819.72 = 1798 kcal
Nevoile mele energetice zilnice = 1798x1.65 = 2967 kcal
Asa cum am scris si mai sus, atata timp cat avem grija sa pastram deficitul dorit intre nevoile energetice zilnice si aportul de alimente, suntem pe drumul cel bun, adica vom slabi, indiferent ce mancam.
Aportul de calorii al alimentelor papate se calculeaza foarte usor folosind un cantar de bucatarie pentru masurarea cantitatilor sau "ochiometric", iar dupa aceea va duceti frumusel pe siteul CALORII si cautati in dreapta sus alimentul in cauza (au toate materiile prime posibile dar si mancaruri deja gatite). Daca gatiti vreo mancare mai complicata sau care nu este in lista si vreti sa stiti cate calorii are (ca idee o farfurie de mancare gatita are undeva intre 200-300 kcal, daca nu vreti sa va obositi atata cu calcule elaborate), calculati caloriile pentru cantitatile de materii prime folosite inainte de gatire si faceti suma lor.
DAR, ah, intotdeauna intervine un "dar", de fapt este foarte important ce mancam, din cauza ca o dieta bazata pe junk food, si aici duc un pic lucrurile la extrem pentru o exemplificare cat mai buna, va avea o foarte mica valoare nutritionala (adica ne va oferi o cantitate aproape inexistenta de vitamine, minerale, proteine, fibre) si o cantitate foarte mare de grasimi, zaharuri, aditivi alimentari, precum si un numar foarte mare de kcal.
Deci, pentru o dieta echilibrata, am intocmit o lista cu alimente pe care eu le-am evitat sau am incercat sa le consum cu cat mai multa moderatie, sau din contra, alimente pe care le-am introdus in alimentatia mea.
1. Alimente pe care le-am consumat cu foarte mare moderatie, evitandu-le pe cat posibil (adica le-am eliminat complet din alimentatia mea zilnica, dar o data la o luna te mai duci in vizita la cineva si mai pui gura pe cate o tampenie):
- mezeluri si tot ce inseamna carne procesata, pate, mate umplute cu porcarii. Mezelurile contin foarte putina carne, de multe ori aceasta nu depaseste 10%, dar foarte multi aditivi, oase tocate, pielite.O data de doua ori pe luna mai pun mana pe cate-o felie de salam.
- fainoase, adica paine, paste, produse de patiserie, prajituri, fursecuri etc. Mananc paste doar inainte de un concurs, pentru carboloading.
- fast food, am scris si mai sus, nu mai detaliez, mai calc stramb o data - de doua ori pe an, cand merg cu sotia la un film prin oras.
- prajelile, cu tot ce inseamna ele, cartofi prajiti, aripioare la ceaun si alte oratanii d-alea care inoata in grasime cand le faci. Astea le-am eliminat complet, noi gatim carnea la cuptor, iar legumele in general stir fry sau inabusite. Ne mai porcim o data pe luna la niste cartofi prajiti cu mujdei.
- alcoolul. Asta e subiect delicat, problema nu e neaparat cu caloriile din el, ci mai ales cu faptul ca rupi frigiderul dupa cateva pahare de alcool. Incerc sa ma rezum la vin rosu baut cu moderatie, dar recunosc ca mai intrec masura cand ma intalnesc cu prietenii. Ideea e sa nu mai bei singur, acasa, o bere - doua, sau un spritz de relaxare dupa ce vii de la munca, asa cum majoritatea facem. De obiceiul asta am scapat, nu mai muncesc. :))
- dulciurile. La mine e complicat cu dulciurile, daca am in casa le prapadesc, asa ca am grija sa nu mai cumpar.
- sosuri: de maioneza, ketchup si alte minuni, out!
- sucurile: au calorii in draci si alti aditivi, cele din comert nu au vazut niciodata fructul, asa ca out!
- dulceturi, creme.
- prostioarele de rontait: seminte si alte variatii, au enorm de multe calorii. Valabil si pentru covrigei si alte sticksuri. Daca vreti sa rontaiti ceva si nu va puteti abtine, luati floricele de porumb pe care sa le faceti voi (deci nu deja facute, ca alea au aditivi), sunt sanatoase si au un numar rezonabil de calorii. Mentionez ca miejii cruzi de seminte, nuci, migdale si altele sunt foarte sanatoase daca sunt consumate neprocesate in cantitati controlate.
- tot ce inseamna foarte procesat in general, adica e foarte departe de forma lui fireasca si naturala.
CUM SCAPATI DE CONSUMATUL CELOR DE MAI SUS? FOARTE SIMPLU, IN PRIMUL RAND NU LE MAI CUMPARATI!
2. Alimente pe care le-am introdus in alimentatie (baga zilnic ca "e" bune!):
- fructele crude, cu accent pus pe mere, grapefruit, kiwi, pepene. E bine sa va abtineti de la cele care au foarte multe glucide si deci calorii, struguri, banane, piersici, caise. M-am obisnuit ca gustare asa intre mese sau cand vreau sa rontai ceva la cate un film sau meci sa bag mere.
- legumele cat mai crude, adica salata d-aia asortata fara numar vara, sau legume facute la stir fry sau inabusite acum in anotimpuri mai friguroase. Salata, rosii, castraveti, ardei, capia, brocoli, morcov, fasole, mazare, spanac, conopida. Am morcovi in permaneta in frigider daca mi se face pofta de rontait.
- seminte de in, pun o lingurita rasa la inmuiat in iaurtul de dimineata (trebuie sa fie puse la inmuiat minim o ora, deoarece altfel nu sunt digerate de stomac). Seminţele de in conferă rapid senzaţia de saţietate şi limitează asimilarea grăsimilor în organism, sunt bogate în aproape toate vitaminele din complexul B, în magneziu, mangan, seleniu şi în calciu.
- ceai verde. Cumpar ceai verde vrac, de la un plafar. Beau 2-3 cani pe zi. Ceaiul verde contribuie la mentinerea unei greutati normale, este bogat in antioxidanti si are un efect tonic general asupra organismului. Pentru alte beneficii vedeti pe "gogu".
- apa plata. Minim 3-4 litri pe zi, umblu intotdeauna cu o sticla de apa dupa mine.
- ulei de masline. Beneficiile medicale ale uleiului de masline se datoreaza atat continutului ridicat de acizi grasi monosaturati, cat si continutului ridicat de antioxidanti. Atentie la cantitate, are foarte multe calorii, o lingura - doua pe zi sunt suficiente.
- ardei iute. Ardeiul iute este benefic atat pentru stomac cat si tractul intestinal deoarece stimuleaza miscarea peristaltica a intestinului, ajuta la eliminarea fecalelor si contribuie la reconstructia tesutului din stomac facilitand vindecarea leziunilor stomacale si ulcerelor intestinale, este unul dintre cele mai potrivite remedii pentru hipertensiunea arteriala, curata arterele si contribuie la diminuarea valorilor colesterolului rau sau a trigliceridelor.
- piper. In principal, uleiurile volatile pe care le contine au un efect antiinfectios puternic asupra cailor respiratorii, stimuland, in plus, procesele digestive, stopeaza varsaturile, actioneaza asupra aparatului cardiovascular si chiar asupra metabolismului. In cantitati moderate, piperul negru stimuleaza sistemul imunitar si contribuie la detoxifierea ficatului, grabeste arderile de grasimi.
- un complex de Ca+Zn+Mg si unul de vitamine, cate o pastila din fiecare pe zi, am cautat sa fie cat mai ieftine.
Cam astea sunt lucrurile pe care le-am avut de povestit, sper sa va ajute, o sa mai completez acest articol pe parcurs, sper sa nu fi spus prostii prea mari.
Si pentru ca vorbeam de surse competente, va recomand:
Despre dieta si fitness - Blogul lui Cristian Margarit
Siteul doctorului Serban Damian - mananca sanatos, traieste sanatos
Ii recomand pe cei doi pentru ca nu sunt doi imbuibati care ne predica din spatele biroului si de pe canapea cum ar trebui sa ne schimbam vietile, ci chiar fac sport si au un mod de viata activ si sanatos.
Dar pentru ca un prieten m-a rugat zilele trecute sa ii dau explic mai pe larg cum am slabit (de pe la vreo 120 kg in viu pana pe la 81 kg, deci spre 40 kg in total, intr-o perioada de 18-20 luni), si pentru ca nici la sport nu am nicio competenta si pregatire si imi dau cu parerea cu nerusinare pe acest preafrumos blog, am zis sa scriu totusi un articol despre slabire care sa imi aduca vizite de la gospodinele supraponderale ce surfeaza netul, sa devin celebru si, implicit, sa ma umplu de bani. (Friends? I have no friends!!! - dar sa nu anticipam).
In momentul in care esti asaltat din toate partile de diete peste diete, esti invatat cum sa mananci la micul dejun un ou de prepelita, o foaie de varza la pranz, iar la cina sa mirosi o bucata de branza, se pierde esentialul, adica faptul ca slabitul este o simpla problema de aritmetica.
Astfel, pentru a slabi, este nevoie ca nevoile tale energetice (date de metabolismul de baza si caloriile consumate in timpul activitatilor fizice) sa depaseasca aportul de alimente (alimentele ingerate).
Cu cat sa depaseasca, o sa se intrebe cei mai inteligenti dintre voi. Pai e simplu, la un deficit de 3500 kcal saptamanal (adica 500 kcal pe zi), vom slabi 500 g pe saptamana, deci in jur de 2 kg pe luna. Daca dublam deficitul zilnic la 1000 kcal, atunci cel saptamanal va deveni si el 7000 kcal, ceea ce se va traduce in 4 kg date jos intr-o luna.
Un deficit mai mare nu este recomandat, aici nu vorbim de diete fantasmagorice care te ajuta sa dai 10 kg in doua saptamani prin infometare si chin, iar dupa ce termini te ingrasi cu 15 kg in doua luni, vorbim de un slabit sanatos si armonios. (Deci doamna din ultimul rand, care mananca pe furis un corn cu ciocolata, pe care nu o incape rochia de mireasa si ar mai vrea neaparat sa dea fro' zece kile jos pana saptamana viitoare, va rugam sa parasiti sala!)
I. Calcularea nevoilor energetice zilnice:
etapa 1: calcularea metabolismului de baza (MB)
MB = A + B+ C, unde:
Pentru femei:
A = 2,67 x varsta in ani
B = 401,5 x inaltimea in metri
C = 8,6 x greutatea in kg
Pentru barbati:
A = 3,8 x varsta in ani
B = 456,4 x inaltimea in metri
C = 10,12 x greutatea in kg
etapa 2: coeficientul nivelului de activitate fizica
Nivel Coeficient
Sedentar (foarte putin activ) 1,35
Mediu activ (2-3h sport pe saptamana) 1,55
Activ (1 h de sport pe zi) 1,75
Foarte avtiv (peste 2h de sport pe zi) 1,95
Nevoile energetice zilnice = MB x coeficient activitate
Exemplu practic de calculare, luam cazul meu: Sunt un splendid exemplar de homo sapiens, sex masculin, am 34 de ani, 1,86 m si 81 kg. Fac in jur de 5-6 ore de sport saptamanal (deci coeficientul nivelului meu de activitate fizica este intre cel de mediu activ si activ, adica 1,65).
A = 3.8x34 = 129.2; B = 456.4x1.86 = 848.9; C = 10.12x81 = 819.72
MB = A + B + C = 129.2 + 848.9 + 819.72 = 1798 kcal
Nevoile mele energetice zilnice = 1798x1.65 = 2967 kcal
II. Aportul de alimente - adica ce papam si bem
Asa cum am scris si mai sus, atata timp cat avem grija sa pastram deficitul dorit intre nevoile energetice zilnice si aportul de alimente, suntem pe drumul cel bun, adica vom slabi, indiferent ce mancam.
Aportul de calorii al alimentelor papate se calculeaza foarte usor folosind un cantar de bucatarie pentru masurarea cantitatilor sau "ochiometric", iar dupa aceea va duceti frumusel pe siteul CALORII si cautati in dreapta sus alimentul in cauza (au toate materiile prime posibile dar si mancaruri deja gatite). Daca gatiti vreo mancare mai complicata sau care nu este in lista si vreti sa stiti cate calorii are (ca idee o farfurie de mancare gatita are undeva intre 200-300 kcal, daca nu vreti sa va obositi atata cu calcule elaborate), calculati caloriile pentru cantitatile de materii prime folosite inainte de gatire si faceti suma lor.
DAR, ah, intotdeauna intervine un "dar", de fapt este foarte important ce mancam, din cauza ca o dieta bazata pe junk food, si aici duc un pic lucrurile la extrem pentru o exemplificare cat mai buna, va avea o foarte mica valoare nutritionala (adica ne va oferi o cantitate aproape inexistenta de vitamine, minerale, proteine, fibre) si o cantitate foarte mare de grasimi, zaharuri, aditivi alimentari, precum si un numar foarte mare de kcal.
Deci, pentru o dieta echilibrata, am intocmit o lista cu alimente pe care eu le-am evitat sau am incercat sa le consum cu cat mai multa moderatie, sau din contra, alimente pe care le-am introdus in alimentatia mea.
1. Alimente pe care le-am consumat cu foarte mare moderatie, evitandu-le pe cat posibil (adica le-am eliminat complet din alimentatia mea zilnica, dar o data la o luna te mai duci in vizita la cineva si mai pui gura pe cate o tampenie):
- mezeluri si tot ce inseamna carne procesata, pate, mate umplute cu porcarii. Mezelurile contin foarte putina carne, de multe ori aceasta nu depaseste 10%, dar foarte multi aditivi, oase tocate, pielite.O data de doua ori pe luna mai pun mana pe cate-o felie de salam.
- fainoase, adica paine, paste, produse de patiserie, prajituri, fursecuri etc. Mananc paste doar inainte de un concurs, pentru carboloading.
- fast food, am scris si mai sus, nu mai detaliez, mai calc stramb o data - de doua ori pe an, cand merg cu sotia la un film prin oras.
- prajelile, cu tot ce inseamna ele, cartofi prajiti, aripioare la ceaun si alte oratanii d-alea care inoata in grasime cand le faci. Astea le-am eliminat complet, noi gatim carnea la cuptor, iar legumele in general stir fry sau inabusite. Ne mai porcim o data pe luna la niste cartofi prajiti cu mujdei.
- alcoolul. Asta e subiect delicat, problema nu e neaparat cu caloriile din el, ci mai ales cu faptul ca rupi frigiderul dupa cateva pahare de alcool. Incerc sa ma rezum la vin rosu baut cu moderatie, dar recunosc ca mai intrec masura cand ma intalnesc cu prietenii. Ideea e sa nu mai bei singur, acasa, o bere - doua, sau un spritz de relaxare dupa ce vii de la munca, asa cum majoritatea facem. De obiceiul asta am scapat, nu mai muncesc. :))
- dulciurile. La mine e complicat cu dulciurile, daca am in casa le prapadesc, asa ca am grija sa nu mai cumpar.
- sosuri: de maioneza, ketchup si alte minuni, out!
- sucurile: au calorii in draci si alti aditivi, cele din comert nu au vazut niciodata fructul, asa ca out!
- dulceturi, creme.
- prostioarele de rontait: seminte si alte variatii, au enorm de multe calorii. Valabil si pentru covrigei si alte sticksuri. Daca vreti sa rontaiti ceva si nu va puteti abtine, luati floricele de porumb pe care sa le faceti voi (deci nu deja facute, ca alea au aditivi), sunt sanatoase si au un numar rezonabil de calorii. Mentionez ca miejii cruzi de seminte, nuci, migdale si altele sunt foarte sanatoase daca sunt consumate neprocesate in cantitati controlate.
- tot ce inseamna foarte procesat in general, adica e foarte departe de forma lui fireasca si naturala.
CUM SCAPATI DE CONSUMATUL CELOR DE MAI SUS? FOARTE SIMPLU, IN PRIMUL RAND NU LE MAI CUMPARATI!
2. Alimente pe care le-am introdus in alimentatie (baga zilnic ca "e" bune!):
- fructele crude, cu accent pus pe mere, grapefruit, kiwi, pepene. E bine sa va abtineti de la cele care au foarte multe glucide si deci calorii, struguri, banane, piersici, caise. M-am obisnuit ca gustare asa intre mese sau cand vreau sa rontai ceva la cate un film sau meci sa bag mere.
- legumele cat mai crude, adica salata d-aia asortata fara numar vara, sau legume facute la stir fry sau inabusite acum in anotimpuri mai friguroase. Salata, rosii, castraveti, ardei, capia, brocoli, morcov, fasole, mazare, spanac, conopida. Am morcovi in permaneta in frigider daca mi se face pofta de rontait.
- seminte de in, pun o lingurita rasa la inmuiat in iaurtul de dimineata (trebuie sa fie puse la inmuiat minim o ora, deoarece altfel nu sunt digerate de stomac). Seminţele de in conferă rapid senzaţia de saţietate şi limitează asimilarea grăsimilor în organism, sunt bogate în aproape toate vitaminele din complexul B, în magneziu, mangan, seleniu şi în calciu.
- ceai verde. Cumpar ceai verde vrac, de la un plafar. Beau 2-3 cani pe zi. Ceaiul verde contribuie la mentinerea unei greutati normale, este bogat in antioxidanti si are un efect tonic general asupra organismului. Pentru alte beneficii vedeti pe "gogu".
- apa plata. Minim 3-4 litri pe zi, umblu intotdeauna cu o sticla de apa dupa mine.
- ulei de masline. Beneficiile medicale ale uleiului de masline se datoreaza atat continutului ridicat de acizi grasi monosaturati, cat si continutului ridicat de antioxidanti. Atentie la cantitate, are foarte multe calorii, o lingura - doua pe zi sunt suficiente.
- ardei iute. Ardeiul iute este benefic atat pentru stomac cat si tractul intestinal deoarece stimuleaza miscarea peristaltica a intestinului, ajuta la eliminarea fecalelor si contribuie la reconstructia tesutului din stomac facilitand vindecarea leziunilor stomacale si ulcerelor intestinale, este unul dintre cele mai potrivite remedii pentru hipertensiunea arteriala, curata arterele si contribuie la diminuarea valorilor colesterolului rau sau a trigliceridelor.
- piper. In principal, uleiurile volatile pe care le contine au un efect antiinfectios puternic asupra cailor respiratorii, stimuland, in plus, procesele digestive, stopeaza varsaturile, actioneaza asupra aparatului cardiovascular si chiar asupra metabolismului. In cantitati moderate, piperul negru stimuleaza sistemul imunitar si contribuie la detoxifierea ficatului, grabeste arderile de grasimi.
- un complex de Ca+Zn+Mg si unul de vitamine, cate o pastila din fiecare pe zi, am cautat sa fie cat mai ieftine.
Cam astea sunt lucrurile pe care le-am avut de povestit, sper sa va ajute, o sa mai completez acest articol pe parcurs, sper sa nu fi spus prostii prea mari.
Si pentru ca vorbeam de surse competente, va recomand:
Despre dieta si fitness - Blogul lui Cristian Margarit
Siteul doctorului Serban Damian - mananca sanatos, traieste sanatos
Ii recomand pe cei doi pentru ca nu sunt doi imbuibati care ne predica din spatele biroului si de pe canapea cum ar trebui sa ne schimbam vietile, ci chiar fac sport si au un mod de viata activ si sanatos.
luni, 8 octombrie 2012
Maratonul International Bucuresti - povestea primului maraton
Imi aduc aminte perfect si acum ce soc imens mi-a produs fotografia de mai jos, mi-o facuse un prieten prin vara anului 2010, la unul dintre multele (pe atunci) gratare si berici.
Stiam bineinteles ca sunt supraponderal, dar ma imaginam oarecum ca fiind un tip bine facut si genul de grasut jovial si placut de toata lumea. Oglinda te minte groaznic, mintea noastra vede in bucata aceea de sticla zi de zi exact ce doreste, si de aceea este foarte greu sa ai un reality check, acesta venind la mine sub forma acestei fotografii, care mi-a schimbat viata.
Prin aprilie 2011 m-am apucat sa alerg, nu puteam mai mult de 200 metri, aveam dureri la laba piciorului, la tibii, si la un genunchi rablagit anterior. Nu cred ca imaginea unui hipopotam de 120 kg ce tropaia prin parc de cateva ori pe saptamana era foarte atragatoare, dar am trecut peste rusinea ce de acum ma insotea la fiecare pas (de acum vedeam in oglinda zi de zi numai partea goala a paharului) si am continuat sa ma chinui dar si sa progresez.
Datorita alergarii si a unei diete (nimic special, deficit de calorii, eliminarea fainoaselor, dulciurilor, si cat mai putine prajeli si alcool) am ajuns prin vara lui 2011 la 100 kg si incepuse sa imi placa tot mai mult treaba asta cu alergatul, nu imi mai era chiar atat de greu sa o fac, am insistat, asa ca pe la mijlocul lunii iulie am reusit chiar sa alerg 10 km la un antrenament (in vreo 68 minute, dar chiar nu conteaza).
Asta m-a motivat si mai mult, deja microbul era luat de mult, asa ca am inceput sa ma antrenez pentru un semimaraton, pe care l-am alergat pe 1 decembrie, in 2 ore si parca vreo 2 minute (nu e foarte relevant, ca nu masuram foarte exact distantele atunci). Deja aveam sub 95 kg si incepeam sa arat a om. :)
Dupa vreo zece luni de la isprava cu primul semimaraton, cateva semimaratoane de plat, alte cateva semimaratoane montane, antrenamente tot mai "studiate" care adunau in jur de 1100 km alergati in anul 2012, am ajuns si in prezent, adica la startul Maratonului International Bucuresti, la vreo 81 kilograme si in cea mai buna forma din viata mea.
Inscrierea la acest maraton a fost fortuita, va spun sincer ca nu imi permiteam sa platesc cei 43 Euro taxa de inscriere, dar Vodafone a oferit o sansa frumoasa abonatilor si am beneficiat de inscrierea gratuita. Am facut repede un long run de 32 km de test, care a decurs ok, si m-am hotarat sa incerc sa termin maratonul sub 4 ore.
A fost pentru prima oara cand am facut tapering, carboloading si hidratare ca la carte inainte de o cursa, am fost foarte constiincios mai ales din teama ca nu o sa termin, dar privind retrospectiv cred ca m-au ajutat foarte mult.
In dimineata cursei am ajuns in jur de ora 8:30 in Piata Constitutiei, am fost la o prima runda de toaleta si apoi m-am dus sa ma schimb. Pe la 9:10 eram pregatit de cursa, chip-ul la picior, numarul pe piept, gelurile la brau, am luat si un gel cu nitica apa, un antidiareic si m-am asezat la coada la wc pentru ultimele ajustari. :) Acolo am constat ca trebuia sa fi stat la coada mult mai devreme, era puhoi de popor cu aceleasi nevoi ca si ale mele, am iesit efectiv de la wc la 9:29, oarecum cu pantalonii in vine si am luat-o la fuga spre linia de start.
Am trecut linia de start la 1min30 sec dupa startul cronometrului oficial, pacerii de 4 ore dupa care aveam de gand sa ma tin cred ca erau la vreo 500 metri mai in fata.
Maratonul a fost impartit pentru mine in urmatoarele etape de perceptie, hai sa le zicem faze:
1. Faza de entuziasm, care a tinut cam primii 17 km
Am plecat usurel, controlat, impreuna cu Razvan, ce alerga semimaratonul pentru prima oara, ne simteam foarte bine, mai vorbeam cu ceilalti concurenti, perceptia era pentru mine ca vizitez Bucurestiul in ritm de alergare usoara, placuta.
A fost foarte placut sa alergam printr-o Piata Unirii pustie, la fel si in Piata Alba Iulia, de unde strigau oameni de la balcoane, apoi pe Bulevardul Decebal pana spre Piata Muncii, si in jurul Stadionului National.
La km 5 am baut doar apa, iar la km 10 am luat primul gel.
2. Faza de singuratate, intre km 17 si km 28
Dupa ce am trecut de piata Unirii spre Palatul Parlamentului, Razvan s-a hotarat sa accelereze, pentru ca el era spre finalul cursei si avea resurse. Si eu aveam, ma simteam ca pe arcuri, dar evident ca era o prostie sa fortez de acum, asa ca l-am lasat sa se duca si a facut-o foarte bine, terminand in 1h53min52sec. Privind ritmul lui de pe ultimii km, e clar ca trebuia sa alerge mai repede toata cursa, dar fiind si el la primul semi i-a fost frica sa riste. Oricum, felicitari!
Semimaratonul l-am trecut in 1h56min, deci eram in grafic, chiar cu cateva minute de rezerva.
Starea mea de voie buna si relaxare a disparut oarecum odata cu plecarea lui Razvan, nu mai aveam cu cine sa mai vorbesc, lumea era in jurul meu destul de incrancenata, asa ca s-a instalat singuratatea si rutina, mai ales ca bucata cu Splaiul Independentei nu mi-a placut deloc, nici la prima tura, dar mai ales la a doua. :)
Am mai luat cate un gel la km 20 si 25.
3. Faza de concentrare, intre km 28 si km 38
Ma simteam destul de bine, dar incepusera picioarele sa ma doara, mai ales labele lor, bicepsul femural de la piciorul drept imi dadea niste bipuri destul de ingrijoratoare, ca stiam ca daca se blocheaza ala sunt halit, cursa este teminata. Asa ca m-am chinuit sa mentin un tempo constant, stiam ca am acel buffer de vreo 3 minute, asa ca am incetinit cu vreo 10 sec/km, pasi mici si rapizi, tinuta controlata, totul era mai bine decat ma gandeam eu ca o sa fie.
Am mai luat un gel la km 30 si la km 36. La km 36 eu stiam ca trebuie sa fie apa, asa ca a fost destul de neplacut sa vad ca nu mai aveau, am rugat un concurent de langa mine sa imi dea o gura din sticla lui sa imi spal gelul. Dupa vreun km am prins si o sticla de apa de la un voluntar, asa ca m-am reparat la timp. Daca la cursele montane pot sa inteleg ca raman fara apa, la astea prin oras, chiar nu imi dau seama cum se poate intampla asta.
4. Faza de distrugere/vai de mine/ce caut eu aici, intre km 38 si km 41
Ii multumesc lui Dumnezeu ca la mine a venit atat de tarziu, ca am incetinit destul de serios, undeva la peste 6 min/km, eram tentat tot mai des sa ma opresc din alergat si sa merg, picioarele parca nu ma mai ascultau si ma dureau cumplit, imi venea sa mi le musc. :))
Nu mai aveam nici apa, pe Splai era o caldura si un soare infernale, am vazut la cineva ca la soare au fost vreo 38 grade C pe la pranz, eu nu aveam nicio sapca, ce sa mai, o reala placere.
De tamponul meu de vreo 3 minute se alesese praful, eram la limita.
Din fericire se apropia finishul, asa ca am intrat in faza finala.
5. Faza de extaz/chiar il termin/sa moara dujmanii, pe ultimul km
Aia e, il termin eu pe el, nu viceversa, asa ca am accelerat sa ies in alea 4 ore. Eram rupt, alergam cu lacrimile in vant, ca Sandy Bell.
Am trecut la limita, in 3 ore 58 minute si 55 secunde, locul 73 la categoria Maraton Open Masculin, din 233 participanti.
Aveti aici toate rezultatele oficiale.
Am primit cea mai mare medalie din viata mea, foarte frumoasa, dar greaaaaaaa!
Dupa finish m-am simit destul de rau, imi venea sa vomit, mi-as fi taiat picioarele, iar o senzatie de sfarseala si lesin pusese stapanire pe mine. M-am chinuit sa merg sontac sontac vreo 5 minute prin piata, inainte sa ma prabusesc pe un pat dintr-un cort de masaj, unde am stat cam 10 min cu ochii inchisi. Eram rupt dar si fericit, o stare greu de definit.
Mi-am scos adidasii, inca o unghie a pierdut lupta, iar la un deget aveam un monstru de basica, efectiv o alta forma de viata imi crescuse pe picior, am spart-o ingrozit ca o sa ma atace.
Am incercat sa ma mai plimb prin piata in picioarele goale, era imposibil, iar medalia ma cocosaaaa! M-am trantit la baza unui cort si am mai zacut vreo 15 minute, timp in care am baut cred vreo 2 litri de apa.
A urmat apoi cel mai lung drum catre masina posibil, se indepartase singura nenorocita cu vreo cativa kilometri fata de unde o parcasem initial.
Se pare ca am avut si sutinatori la acest maraton, din pacate nu m-am intalnit cu Alina deloc duminica. :)) Oricum ii multumesc mult, gestul ei ma emotioneaza.
As fi pus o poza si cu medalia, dar o sa fac maine, ca azi s-a dus sotia mea cu ea la munca sa se laude cu sotul ei la colegi. :)
O sa pun si ceva poze oficiale cand vor aparea.
 |
| Elefantul Dumb-o |
Prin aprilie 2011 m-am apucat sa alerg, nu puteam mai mult de 200 metri, aveam dureri la laba piciorului, la tibii, si la un genunchi rablagit anterior. Nu cred ca imaginea unui hipopotam de 120 kg ce tropaia prin parc de cateva ori pe saptamana era foarte atragatoare, dar am trecut peste rusinea ce de acum ma insotea la fiecare pas (de acum vedeam in oglinda zi de zi numai partea goala a paharului) si am continuat sa ma chinui dar si sa progresez.
Datorita alergarii si a unei diete (nimic special, deficit de calorii, eliminarea fainoaselor, dulciurilor, si cat mai putine prajeli si alcool) am ajuns prin vara lui 2011 la 100 kg si incepuse sa imi placa tot mai mult treaba asta cu alergatul, nu imi mai era chiar atat de greu sa o fac, am insistat, asa ca pe la mijlocul lunii iulie am reusit chiar sa alerg 10 km la un antrenament (in vreo 68 minute, dar chiar nu conteaza).
Asta m-a motivat si mai mult, deja microbul era luat de mult, asa ca am inceput sa ma antrenez pentru un semimaraton, pe care l-am alergat pe 1 decembrie, in 2 ore si parca vreo 2 minute (nu e foarte relevant, ca nu masuram foarte exact distantele atunci). Deja aveam sub 95 kg si incepeam sa arat a om. :)
Dupa vreo zece luni de la isprava cu primul semimaraton, cateva semimaratoane de plat, alte cateva semimaratoane montane, antrenamente tot mai "studiate" care adunau in jur de 1100 km alergati in anul 2012, am ajuns si in prezent, adica la startul Maratonului International Bucuresti, la vreo 81 kilograme si in cea mai buna forma din viata mea.
Inscrierea la acest maraton a fost fortuita, va spun sincer ca nu imi permiteam sa platesc cei 43 Euro taxa de inscriere, dar Vodafone a oferit o sansa frumoasa abonatilor si am beneficiat de inscrierea gratuita. Am facut repede un long run de 32 km de test, care a decurs ok, si m-am hotarat sa incerc sa termin maratonul sub 4 ore.
A fost pentru prima oara cand am facut tapering, carboloading si hidratare ca la carte inainte de o cursa, am fost foarte constiincios mai ales din teama ca nu o sa termin, dar privind retrospectiv cred ca m-au ajutat foarte mult.
 |
| Piata Constitutiei in dimineata cursei |
 |
| Eu inainte de cursa |
 |
| Razvan inainte de semimaraton |
 |
| Startul, in dreapta imaginii maraton si semi, in stanga cursa populara |
1. Faza de entuziasm, care a tinut cam primii 17 km
Am plecat usurel, controlat, impreuna cu Razvan, ce alerga semimaratonul pentru prima oara, ne simteam foarte bine, mai vorbeam cu ceilalti concurenti, perceptia era pentru mine ca vizitez Bucurestiul in ritm de alergare usoara, placuta.
A fost foarte placut sa alergam printr-o Piata Unirii pustie, la fel si in Piata Alba Iulia, de unde strigau oameni de la balcoane, apoi pe Bulevardul Decebal pana spre Piata Muncii, si in jurul Stadionului National.
La km 5 am baut doar apa, iar la km 10 am luat primul gel.
2. Faza de singuratate, intre km 17 si km 28
Dupa ce am trecut de piata Unirii spre Palatul Parlamentului, Razvan s-a hotarat sa accelereze, pentru ca el era spre finalul cursei si avea resurse. Si eu aveam, ma simteam ca pe arcuri, dar evident ca era o prostie sa fortez de acum, asa ca l-am lasat sa se duca si a facut-o foarte bine, terminand in 1h53min52sec. Privind ritmul lui de pe ultimii km, e clar ca trebuia sa alerge mai repede toata cursa, dar fiind si el la primul semi i-a fost frica sa riste. Oricum, felicitari!
Semimaratonul l-am trecut in 1h56min, deci eram in grafic, chiar cu cateva minute de rezerva.
Starea mea de voie buna si relaxare a disparut oarecum odata cu plecarea lui Razvan, nu mai aveam cu cine sa mai vorbesc, lumea era in jurul meu destul de incrancenata, asa ca s-a instalat singuratatea si rutina, mai ales ca bucata cu Splaiul Independentei nu mi-a placut deloc, nici la prima tura, dar mai ales la a doua. :)
Am mai luat cate un gel la km 20 si 25.
3. Faza de concentrare, intre km 28 si km 38
Ma simteam destul de bine, dar incepusera picioarele sa ma doara, mai ales labele lor, bicepsul femural de la piciorul drept imi dadea niste bipuri destul de ingrijoratoare, ca stiam ca daca se blocheaza ala sunt halit, cursa este teminata. Asa ca m-am chinuit sa mentin un tempo constant, stiam ca am acel buffer de vreo 3 minute, asa ca am incetinit cu vreo 10 sec/km, pasi mici si rapizi, tinuta controlata, totul era mai bine decat ma gandeam eu ca o sa fie.
Am mai luat un gel la km 30 si la km 36. La km 36 eu stiam ca trebuie sa fie apa, asa ca a fost destul de neplacut sa vad ca nu mai aveau, am rugat un concurent de langa mine sa imi dea o gura din sticla lui sa imi spal gelul. Dupa vreun km am prins si o sticla de apa de la un voluntar, asa ca m-am reparat la timp. Daca la cursele montane pot sa inteleg ca raman fara apa, la astea prin oras, chiar nu imi dau seama cum se poate intampla asta.
4. Faza de distrugere/vai de mine/ce caut eu aici, intre km 38 si km 41
Ii multumesc lui Dumnezeu ca la mine a venit atat de tarziu, ca am incetinit destul de serios, undeva la peste 6 min/km, eram tentat tot mai des sa ma opresc din alergat si sa merg, picioarele parca nu ma mai ascultau si ma dureau cumplit, imi venea sa mi le musc. :))
Nu mai aveam nici apa, pe Splai era o caldura si un soare infernale, am vazut la cineva ca la soare au fost vreo 38 grade C pe la pranz, eu nu aveam nicio sapca, ce sa mai, o reala placere.
De tamponul meu de vreo 3 minute se alesese praful, eram la limita.
Din fericire se apropia finishul, asa ca am intrat in faza finala.
5. Faza de extaz/chiar il termin/sa moara dujmanii, pe ultimul km
Aia e, il termin eu pe el, nu viceversa, asa ca am accelerat sa ies in alea 4 ore. Eram rupt, alergam cu lacrimile in vant, ca Sandy Bell.
Am trecut la limita, in 3 ore 58 minute si 55 secunde, locul 73 la categoria Maraton Open Masculin, din 233 participanti.
Aveti aici toate rezultatele oficiale.
 | |
| Timpii oficiali |
 |
| Eu cu cea mai mare medalie ever. Dar e si frumoasa! |
Mi-am scos adidasii, inca o unghie a pierdut lupta, iar la un deget aveam un monstru de basica, efectiv o alta forma de viata imi crescuse pe picior, am spart-o ingrozit ca o sa ma atace.
Am incercat sa ma mai plimb prin piata in picioarele goale, era imposibil, iar medalia ma cocosaaaa! M-am trantit la baza unui cort si am mai zacut vreo 15 minute, timp in care am baut cred vreo 2 litri de apa.
 |
| Doi campioni in devenire |
Se pare ca am avut si sutinatori la acest maraton, din pacate nu m-am intalnit cu Alina deloc duminica. :)) Oricum ii multumesc mult, gestul ei ma emotioneaza.
 |
| Multumesc mult Alinuta Bulinuta!!! |
 |
| Who's your daddy? |
miercuri, 3 octombrie 2012
Maraton - tapering, carboloading, alimentatie, hidratare
Mai sunt cateva zile pana la maraton, in ultimele doua saptamani am facut ceva TAPERING (am redus distantele alergate) si incerc sa ma pregatesc psihic pana la marea zi.
Bineinteles ca mi se pare ca sunt nepregatit, parca incep sa ma doara picioarele in locuri in care nu m-au durut pana acum si imi fac milioane de griji.
Mai am trei alergari mititele, azi una de 8 km in ritm de cursa, maine 5 km foarte usor, iar sambata o sa mai bag una foarte usoara de vreo 20 minute, sa tin sangele in miscare pentru cursa.
In timpul alergarilor de anduranta, organismul isi ia energia din glicogenul si grasimea stocate in corp. In primul rand papa glicogenul (si foarte putine grasimi), iar dupa ce acesta este consumat, trece exclusiv pe grasimi. Problema este ca organismul nu este la fel de eficient in transformarea grasimilor in energie, iar performantele scad vizibil.
Corpul meu (81 kg) consuma cam 80 kcal pe km, din care cam 90% provine din glicogen, iar restul din grasimi.
Asadar, pentru o cursa de 42 km, ar trebui sa am cam 3000 kcal stocate sub forma de glicogen, adica in jur de 750 g (un gram de glicogen are 4 kcal).
Pentru aceasta este necesar CARBOLOADING-ul, care se traduce prin paparea a unor mari cantitati de carbohidrati in perioada de 36 ore pana la 12 ore premergatoare cursei, in vederea maririi rezervelor de glicogen.
Deci in a doua parte a zilei de vineri si in toata ziua premergatoare cursei o sa ma concentrez pe baut foarte multe sucuri de fructe (contin cam 11 g glucide lpe 100 ml, deci pot sa iau din sucuri fara probleme si in jur de 400 de g de glicogen), si mancat ceva paste cu nutela si stafide, cartofi la cuptor cu putina carne, avand grija ca totusi sa nu ma indop la cina de sambata. Ideea e ca in dimineata concursului sa nu te trezesti cu senzatia de plin, satul, balonat, ci sa iti fie foame.
Cum organismul uman nu stocheaza decat in jur de 7-8 g de glicogen pe kgc (atletii de performanta ajung si la 10g/kgc), rezulta ca in urma unui carboloading ideal o sa am in jur de 600 g de glicogen la nivel celular. Glicogenul este stocat sub forma de glucoza (o parte glicogen si 3 parti apa), deci greutatea mea va creste cu 2-3 kg, acesta fiind un indicator ca am facut carboloading cum trebuie. Vor fi date jos aceste kg in ziua concursului, stati linistiti. :)
Data fiind diferenta dintre necesarul de 750 g si stocul de 600 g, teoretic o sa am o problema pe la km 34, cu ceea ce se numeste "zidul". :)
Aici intervine in ecuatie ALIMENTATIA din ziua cursei.
O sa mananc la micul dejun, cu minim doua ore inaintea cursei doua banane, o cafea si un baton energetic (cam 100 g carbohidrati). E testat acest tip de mic dejun la cursele precedente, imi place ca nu ma indop mai deloc dar imi da si energia necesara. Pe drumul spre Bucuresti o sa ling si o Cola la jumatate de litru (sunt extrem de rare sansele cand pot sa beau cola, asa ca o sa profit).
Pentru cursa o sa am 6 geluri, adica in jur de 130 g de carbohidrati, care sa imi asigure deficitul de glucide de care v-am povestit mai devreme. O sa iau unul cu 20 minute inainte de cursa, dupa care la km 10, 20, 25, 30, 35. Era bun si un activator pe la km 37, dar nu am avut de unde sa cumpar in Ploiesti, sa vad daca gasesc de cumparat atunci cand ma duc sa imi ridic kitul si numarul de concurs.
In afara de alimentatie, foarte importanta (de fapt cea mai importanta) este HIDRATAREA.
Sunt obisnuit sa beau foarte multa apa, asa ca nu o sa fie o problema pentru mine sa beau multa apa in zilele premergatoare cursei (in general am urina foarte deschisa la culoare pentru ca ma hidratez mult).
In timpul concursului, o sa beau apa din 5 in 5 km, cate 150-200 ml. O sa iau gelurile chiar inainte de statiile de hidratare, pentru a le spala de pe gat cu apa. Nu o sa beau niciun izotonic, unul la mana pentru ca nu ma impac deloc cu gustul pe care ti-l lasa in gura, dar si pentru ca nu sunt recomandate impreuna cu gelurile, pot da crampe.
Dupa cursa o sa am o bautura cu mare concentratie de carbohidrati si proteine (cacao cu lapte home made) si un baton proteic.
Sa fim sanatosi si succes la concurs!
Bineinteles ca mi se pare ca sunt nepregatit, parca incep sa ma doara picioarele in locuri in care nu m-au durut pana acum si imi fac milioane de griji.
Mai am trei alergari mititele, azi una de 8 km in ritm de cursa, maine 5 km foarte usor, iar sambata o sa mai bag una foarte usoara de vreo 20 minute, sa tin sangele in miscare pentru cursa.
In timpul alergarilor de anduranta, organismul isi ia energia din glicogenul si grasimea stocate in corp. In primul rand papa glicogenul (si foarte putine grasimi), iar dupa ce acesta este consumat, trece exclusiv pe grasimi. Problema este ca organismul nu este la fel de eficient in transformarea grasimilor in energie, iar performantele scad vizibil.
Corpul meu (81 kg) consuma cam 80 kcal pe km, din care cam 90% provine din glicogen, iar restul din grasimi.
Asadar, pentru o cursa de 42 km, ar trebui sa am cam 3000 kcal stocate sub forma de glicogen, adica in jur de 750 g (un gram de glicogen are 4 kcal).
Pentru aceasta este necesar CARBOLOADING-ul, care se traduce prin paparea a unor mari cantitati de carbohidrati in perioada de 36 ore pana la 12 ore premergatoare cursei, in vederea maririi rezervelor de glicogen.
Deci in a doua parte a zilei de vineri si in toata ziua premergatoare cursei o sa ma concentrez pe baut foarte multe sucuri de fructe (contin cam 11 g glucide lpe 100 ml, deci pot sa iau din sucuri fara probleme si in jur de 400 de g de glicogen), si mancat ceva paste cu nutela si stafide, cartofi la cuptor cu putina carne, avand grija ca totusi sa nu ma indop la cina de sambata. Ideea e ca in dimineata concursului sa nu te trezesti cu senzatia de plin, satul, balonat, ci sa iti fie foame.
Cum organismul uman nu stocheaza decat in jur de 7-8 g de glicogen pe kgc (atletii de performanta ajung si la 10g/kgc), rezulta ca in urma unui carboloading ideal o sa am in jur de 600 g de glicogen la nivel celular. Glicogenul este stocat sub forma de glucoza (o parte glicogen si 3 parti apa), deci greutatea mea va creste cu 2-3 kg, acesta fiind un indicator ca am facut carboloading cum trebuie. Vor fi date jos aceste kg in ziua concursului, stati linistiti. :)
Data fiind diferenta dintre necesarul de 750 g si stocul de 600 g, teoretic o sa am o problema pe la km 34, cu ceea ce se numeste "zidul". :)
Aici intervine in ecuatie ALIMENTATIA din ziua cursei.
O sa mananc la micul dejun, cu minim doua ore inaintea cursei doua banane, o cafea si un baton energetic (cam 100 g carbohidrati). E testat acest tip de mic dejun la cursele precedente, imi place ca nu ma indop mai deloc dar imi da si energia necesara. Pe drumul spre Bucuresti o sa ling si o Cola la jumatate de litru (sunt extrem de rare sansele cand pot sa beau cola, asa ca o sa profit).
Pentru cursa o sa am 6 geluri, adica in jur de 130 g de carbohidrati, care sa imi asigure deficitul de glucide de care v-am povestit mai devreme. O sa iau unul cu 20 minute inainte de cursa, dupa care la km 10, 20, 25, 30, 35. Era bun si un activator pe la km 37, dar nu am avut de unde sa cumpar in Ploiesti, sa vad daca gasesc de cumparat atunci cand ma duc sa imi ridic kitul si numarul de concurs.
In afara de alimentatie, foarte importanta (de fapt cea mai importanta) este HIDRATAREA.
Sunt obisnuit sa beau foarte multa apa, asa ca nu o sa fie o problema pentru mine sa beau multa apa in zilele premergatoare cursei (in general am urina foarte deschisa la culoare pentru ca ma hidratez mult).
In timpul concursului, o sa beau apa din 5 in 5 km, cate 150-200 ml. O sa iau gelurile chiar inainte de statiile de hidratare, pentru a le spala de pe gat cu apa. Nu o sa beau niciun izotonic, unul la mana pentru ca nu ma impac deloc cu gustul pe care ti-l lasa in gura, dar si pentru ca nu sunt recomandate impreuna cu gelurile, pot da crampe.
Dupa cursa o sa am o bautura cu mare concentratie de carbohidrati si proteine (cacao cu lapte home made) si un baton proteic.
Sa fim sanatosi si succes la concurs!
joi, 20 septembrie 2012
Voi participa la Maratonul International Bucuresti - 7 octombrie 2012
Va anunt cu mare bucurie ca azi mi-au validat inscrierea la Maratonul International Bucuresti, ce va avea loc pe data de 7 octombrie 2012.
M-am inscris la proba de maraton si am emotii imense pentru ca nu sunt suficient de pregatit pentru aceasta distanta (eu ma antrenam sa alerg primul meu maraton pe 1 decembrie), dar pentru ca a fost o super oportunitate prin inscrierea gratuita in perioada 11-16 septembrie a celor cu abonament Vodafone, am zis sa profit si sa fac pasul cel mare.
O sa fac o alergare lunga de vreo 30 km in ziua de duminica, si in functie de cum va decurge voi vedea si ce strategie voi adopta in cursa. Mai mult ca sigur voi merge ca sa bifez primul maraton, timpul va conta foarte putin, important va fi sa il termin sanatos. In vreo 4 ore, eventual. :)
Din pacate, nu am alergari lungi pe plat mai deloc, m-am axat pe iesirile la munte vara asta, sper ca totusi sa ma ajute si alea.
Uf, ce emotii am, sper sa nu ma fi pripit!
Un filmulet haios despre gandurile unui maratonist in timpul cursei:
M-am inscris la proba de maraton si am emotii imense pentru ca nu sunt suficient de pregatit pentru aceasta distanta (eu ma antrenam sa alerg primul meu maraton pe 1 decembrie), dar pentru ca a fost o super oportunitate prin inscrierea gratuita in perioada 11-16 septembrie a celor cu abonament Vodafone, am zis sa profit si sa fac pasul cel mare.
 |
| Harta traseului |
Din pacate, nu am alergari lungi pe plat mai deloc, m-am axat pe iesirile la munte vara asta, sper ca totusi sa ma ajute si alea.
Uf, ce emotii am, sper sa nu ma fi pripit!
Un filmulet haios despre gandurile unui maratonist in timpul cursei:
marți, 18 septembrie 2012
Semimaraton Herbalife Ciucas Trail 15.09.2012 - povestea cursei
Dupa o zi de vineri in care m-am indopat cu paste si sucuri, m-am sculat in dimineata concursului oarecum deranjat la stomac si predispus la cufureala.:) Am halit doua Triferment, am iesit de cateva ori la baie (inclusiv pe drum) si mi-am revenit pana la ora concursului.
Am plecat pe la ora 7:00 din Ploiesti cu Razvan Barbieru, dupa ce am rugat un prieten, Mihai Serban, sa ne ridice si noua kiturile de vineri.
---------------------------------
Vorba vine kituri, ca era o punga mititica cu numarul de concurs si chipul de cronometrare, vreo doua batoane Herbalife si o pastila efervescenta cu ceva energizant. Din cauza ca au avut exclusivitate cu Herbalife nu au putut alte firme sa vina sa isi vanda produsele energizante, iar pe asta mizau destul de multi concurenti, inclusiv eu. Plus ca e foarte riscant sa incerci chestii noi chiar in concurs, drept pentru care nu am papat batoanele, iar bautura energizanta am regretat ca am facut-o pentru ca era destul de acidulata si nu prea merge la efort treaba asta.
Privind in urma, nu prea inteleg de ce au ales sa dea drumul la 500 de inscrieri gratuite, mai ales ca am auzit ca foarte multi din cei inscrisi gratuit nu au venit (cumva logic), in loc sa pui o taxa foarte atragatoare, de genul 50-60 lei, dar sa poti oferi un tricou tehnic, o medalie decenta, eventual o diploma de participare si mancare si hidratare buna la punctele de alimentare, nu mere si pere donate de sateni. Cel mai grav a fost ca la majoritatea punctelor de hidratare a lipsit obiectul muncii, adica agentul hidratator. :)
Una peste alta, au fost cica peste 700 de participanti (eu la probele de maraton si semimaraton am numarat in total 541 de concurenti care au luat startul, ma indoiesc ca au fost minim 160 la ultramaraton, deci o estimare mai exacta ar fi ca au fost in jur de 600), o participare, sa recunoastem, foarte numeroasa, pe acest criteriu devenind a doua competitie din tara de trail running, dupa EcoMarathon Moeciu.
-----------------------------------
De traseu nu prea am ce sa zic, vi l-am tot descris si povestit in postarile trecute, cand am facut turele de antrenament. Ca o mica recapitulare, sunt 21,8 km, cu o diferenta pozitiva de 1400 m. In prima jumatate este foarte putin alergabil de muritorii de rand, fiind o panta criminala. Aveti mai jos profilul semimaratonului si harta competitiei:
Timpii intermediari au fost ceva de genul (aveti niste puncte rosii pe harta ca sa le vedeti mai bine):
Intrare in urcarea efectiva din padure: 11'
Despartirea traseelor de semi si maraton: 32'
Deasupra Stanii din Zaganu: 46'
Culme: 1h2'
Varful Gropsoarele: 1h36'
Rascrucea spre cabana Ciucas: 1h45'
Cabana Ciucas: 2h5'
Ramificatia spre cabana Muntele Rosu (BG): 2h15'
Cabana Muntele Rosu: 2h35'
Iesirea in forestier de pe PA: 2h44'
Finish: 3h03
Timpul meu a fost de 3h3min3sec (HA!) si am obtinut la proba de semimaraton locul 23 din 96 finisheri la
categoria Masculin 30-39 ani si locul 59 din 230 finisheri (244 de
barbati au luat startul) la Open Masculin.
Ca sa fiu sincer, visam sa cobor sub 3 ore si sa prind un loc printre primele 20 locuri la categorie, dar nu a fost sa fie. Dau si eu vina pe faptul ca nu am avut de unde cumpara geluri si un activator.
Ma felicit ca am luat un bidon la mine, initial ma gandeam sa alerg fara nimic si sa beau de la punctele de hidratare, bine ca m-am razgandit. :)
Au ramas gandurile frumoase, o alergare foarte placuta, la anul o sa incerc maratonul, sper ca organizatorii sa nu mai faca greselile de anul acesta, e pacat, pana la urma e un concurs deja de traditie.
Am plecat pe la ora 7:00 din Ploiesti cu Razvan Barbieru, dupa ce am rugat un prieten, Mihai Serban, sa ne ridice si noua kiturile de vineri.
---------------------------------
Vorba vine kituri, ca era o punga mititica cu numarul de concurs si chipul de cronometrare, vreo doua batoane Herbalife si o pastila efervescenta cu ceva energizant. Din cauza ca au avut exclusivitate cu Herbalife nu au putut alte firme sa vina sa isi vanda produsele energizante, iar pe asta mizau destul de multi concurenti, inclusiv eu. Plus ca e foarte riscant sa incerci chestii noi chiar in concurs, drept pentru care nu am papat batoanele, iar bautura energizanta am regretat ca am facut-o pentru ca era destul de acidulata si nu prea merge la efort treaba asta.
Privind in urma, nu prea inteleg de ce au ales sa dea drumul la 500 de inscrieri gratuite, mai ales ca am auzit ca foarte multi din cei inscrisi gratuit nu au venit (cumva logic), in loc sa pui o taxa foarte atragatoare, de genul 50-60 lei, dar sa poti oferi un tricou tehnic, o medalie decenta, eventual o diploma de participare si mancare si hidratare buna la punctele de alimentare, nu mere si pere donate de sateni. Cel mai grav a fost ca la majoritatea punctelor de hidratare a lipsit obiectul muncii, adica agentul hidratator. :)
Una peste alta, au fost cica peste 700 de participanti (eu la probele de maraton si semimaraton am numarat in total 541 de concurenti care au luat startul, ma indoiesc ca au fost minim 160 la ultramaraton, deci o estimare mai exacta ar fi ca au fost in jur de 600), o participare, sa recunoastem, foarte numeroasa, pe acest criteriu devenind a doua competitie din tara de trail running, dupa EcoMarathon Moeciu.
-----------------------------------
De traseu nu prea am ce sa zic, vi l-am tot descris si povestit in postarile trecute, cand am facut turele de antrenament. Ca o mica recapitulare, sunt 21,8 km, cu o diferenta pozitiva de 1400 m. In prima jumatate este foarte putin alergabil de muritorii de rand, fiind o panta criminala. Aveti mai jos profilul semimaratonului si harta competitiei:
 |
| Harta semimaratonului cu puncte rosii unde am dat timpii intermediari |
Timpii intermediari au fost ceva de genul (aveti niste puncte rosii pe harta ca sa le vedeti mai bine):
Intrare in urcarea efectiva din padure: 11'
Despartirea traseelor de semi si maraton: 32'
Deasupra Stanii din Zaganu: 46'
Culme: 1h2'
Varful Gropsoarele: 1h36'
Rascrucea spre cabana Ciucas: 1h45'
Cabana Ciucas: 2h5'
Ramificatia spre cabana Muntele Rosu (BG): 2h15'
Cabana Muntele Rosu: 2h35'
Iesirea in forestier de pe PA: 2h44'
Finish: 3h03
 |
| Alergare prin poiana de la Cabana Muntele Rosu |
Ca sa fiu sincer, visam sa cobor sub 3 ore si sa prind un loc printre primele 20 locuri la categorie, dar nu a fost sa fie. Dau si eu vina pe faptul ca nu am avut de unde cumpara geluri si un activator.
 |
| La finish |
Ma felicit ca am luat un bidon la mine, initial ma gandeam sa alerg fara nimic si sa beau de la punctele de hidratare, bine ca m-am razgandit. :)
Au ramas gandurile frumoase, o alergare foarte placuta, la anul o sa incerc maratonul, sper ca organizatorii sa nu mai faca greselile de anul acesta, e pacat, pana la urma e un concurs deja de traditie.
luni, 3 septembrie 2012
Tura munte masivul Ciucas, pe traseul semimaratonului Ciucas Trail Running, plus varful Ciucas
Cum putinii cititori ai acestui blog probabil deja stiu, pe 15 septembrie se va desfasura in masivul Ciucas o noua editie a concursului de alergare montana Ciucas Trail Running, ce va avea incepand de anul acesta trei probe, doua deja cunoscute din editiile precedente (semimaraton 21.8km, D+1400m si maraton 42.2km, D+2350m) si una nou-nouta de ultramaraton (100km, D+4770m).
Deoarece o sa particip si eu la proba de semimaraton, incerc sa ma antrenez in acest sens prin iesiri aproape saptamanale prin muntii patriei.
Duminica am plecat cu Razvan Barbieru (el va participa la maraton, incercand sa coboare sub 6h) chiar pe traseul de semimaraton, plus o mica escala pe varful Ciucas, incorporand astfel in plimbarea noastra si o bucatica de vreo 5km din maraton.
Ostilitatile au inceput la ora 8:30 din Cheia, chiar de unde sa da startul competitiei propriu-zise.
Am plecat in jogging destul de usurel pe soseaua ce urca lin spre iesirea din Cheia si intersectia cu DN-ul ce duce spre Sacele-Brasov, am inceput sa impingem in bete destul de tare pe urcarile de pe Piscul Turistilor, ajungand la bifurcatia unde se separa traseele de semimaraton (CR) si maraton (BA) si unde in concurs este primul punct de alimentare (CP1) dupa 30 minute.
Am continuat sa impingem in bete si eu sa gafai, horcai, scuip si sa imi suflu mucii zgomotos (l-am vazut de cateva ori pe Razvan intorcand-se spre mine - el era bineinteles mai in fata - cu o expresie de genul "Ba, asta moare?") pana la Stana din Zaganu, unde am ajuns dupa 45 minute. Stana cred ca a fost parasita anul acesta, eu nu am vazut pe nimeni in cele 3-4 dati cand am trecut pe acolo.
A urmat drumul spre culme, partial pe un drum pietros chiar desupra stanii si apoi pe niste curbe de nivel si printre adevarate "tuneluri" create de brazii printre care serpuieste poteca. Cred ca am ajuns pe culme dupa 1h10min, am uitat timpul exact.
De acolo am urmat poteca de pe culme, trecand pe la Varful Zaganu, Podul de Arama, Lanturi, ajungand pe Varful Gropsoarele (1883 m) dupa 1h50min. Ma simteam dubios de bine, cred ca am lasat-o cam prea moale pe poteca de pe culme, timpul de aproape doua ore imi cam intareste afirmatia, pe acolo se poate trage mai tare la concurs.
Am luat-o la fuga pe Culmea Gropsoarele - Zaganu, am ajuns la Rascrucea cu drumul spre Cabana Rosu dupa 2 ore, iar in Saua Gropsoarele, unde se face poteca in stanga catre Cabana Cheia prin Saua Chirusca (CA) dupa 2h8min. Am alergat frumos si pe poteca spre cabana, unde am ajuns dupa 2h25min.
De acolo a urmat partea suplimentara fata de traseul de semimaraton, urcare pe banda rosie spre Varful Ciucas (prin Tigaile Mari - Babele la Sfat) si coborand apoi spre Cabana Ciucas dinspre Saua Tigailor (CR). Ocolisul acesta a insumat 1h30min, nu m-am simtit foarte bine spre varf, parca nu mai aveam energie, dar m-am odihnit pe coborarea spre cabana.
De la cabana am revenit pe traseul de semimaraton, plecand in coborare pe forestierul cu o panta criminala, acum asezonat din loc in loc si cu niste dale de piatra numai bune pentru genunchii obositi, pana la fantana amenajata N. Ioan unde am dat cu niste apa pe ochi (m-am invatat minte si nu mai bag in mine apa foarte rece de acolo, dupa aia urmand niste crampe groaznice) si am intrat pe banda galbena spre Cabana Muntele Rosu, unde am dat voios din bete pe urcare (m-am simti foarte bine) si chiar am alergat uneori pe pasajele plate si in coborare (trebuia sa fortez mai tare pe acolo). Am iesit la cabana M. Rosu dupa 40 minute de la plecarea de la cabana Ciucas (cred ca merge facut in 35 minute drumul asta) si am plecat mai departe pe punct albastru spre Cheia. De obicei drumul asta e cam crima pentru picioare, din cauza crengilor ravasite pe poteca si a drumul destul de accidentat, dar acum se prezinta intr-o stare destul de buna, fiind alergabil la pas destul de intins. Am iesit in forestierul care este parca interminabil si te rupe destul de serios la picioare, am trecut bariera si DN-ul spre Brasov si apoi am luat-o in alergare usoara spre "finish". Pe bucata de la cabana M. Rosu si pana la final am, facut cam 28 minute. Timp total cabana Ciucas - Cheia 1h8min.
Timpul meu total pe traseul de semi a fost de 3h33min. Timpul total al turei (adaugand si Varful Ciucas) a fost 5h03min, avand o lungime totala de 27.2km si D+1830m. Aveti mai jos tura, dar cu timpul lui Razvan (m-a asteptat de cateva ori, adica vreo 30min).
Vreau ca la semimaraton sa scot sub 3h30min, visez chiar la 3h15min.
Ce voi face ca sa incerc sa reduc timpul:
- o sa mai fac o tura de antrenament weekendul viitor;
- la concurs o sa alerg doar cu centura cu bidon, reducand greutatea cu 3-4 kg (vor disparea rucsacul, apa 2l, pelerina ploaie, pantaloni lungi, bluza maneca lunga);
- voi lua un gel inainte de cursa, doua in timpul cursei si un activator;
- mai pot reduce cred timpul intre iesirea in culme si Varful Gropsoarele, nu prea am fortat pe partea aia si pe bucata dintre fantana amenajata si Cheia, unde mai ales spre final, in conditii de concurs se poate impinge organismul la limita. Cred ca se pot recupera astfel cam 10-15 minute pe aceste doua bucati.
Cam asta a fost, urmeaza saptamana asta vreo doua alergari prin parc (6 km usor maine de revenire si 8 km vineri rapid, 5.10min/km), o iesire la Seciu pentru ceva dealuri (9.5 km cu D+330m) si o inca o iesire duminca la Cheia. Intre ele mai bag si vreo doua ture de bicicleta pe trainer (o ora pe sedinta) si sper sa ajung si de vreo doua ori la bazin.
That's all, folks!
 |
| Harta semimaraton/maraton Ciucas Trail Running |
Deoarece o sa particip si eu la proba de semimaraton, incerc sa ma antrenez in acest sens prin iesiri aproape saptamanale prin muntii patriei.
Duminica am plecat cu Razvan Barbieru (el va participa la maraton, incercand sa coboare sub 6h) chiar pe traseul de semimaraton, plus o mica escala pe varful Ciucas, incorporand astfel in plimbarea noastra si o bucatica de vreo 5km din maraton.
Ostilitatile au inceput la ora 8:30 din Cheia, chiar de unde sa da startul competitiei propriu-zise.
Am plecat in jogging destul de usurel pe soseaua ce urca lin spre iesirea din Cheia si intersectia cu DN-ul ce duce spre Sacele-Brasov, am inceput sa impingem in bete destul de tare pe urcarile de pe Piscul Turistilor, ajungand la bifurcatia unde se separa traseele de semimaraton (CR) si maraton (BA) si unde in concurs este primul punct de alimentare (CP1) dupa 30 minute.
Am continuat sa impingem in bete si eu sa gafai, horcai, scuip si sa imi suflu mucii zgomotos (l-am vazut de cateva ori pe Razvan intorcand-se spre mine - el era bineinteles mai in fata - cu o expresie de genul "Ba, asta moare?") pana la Stana din Zaganu, unde am ajuns dupa 45 minute. Stana cred ca a fost parasita anul acesta, eu nu am vazut pe nimeni in cele 3-4 dati cand am trecut pe acolo.
 |
| La iesirea din padure, pana in stana din Zaganu |
 |
| Ultima urcare la iesirea in culme |
Am luat-o la fuga pe Culmea Gropsoarele - Zaganu, am ajuns la Rascrucea cu drumul spre Cabana Rosu dupa 2 ore, iar in Saua Gropsoarele, unde se face poteca in stanga catre Cabana Cheia prin Saua Chirusca (CA) dupa 2h8min. Am alergat frumos si pe poteca spre cabana, unde am ajuns dupa 2h25min.
 |
| Vedere dinspre La Rascruce cu Varful Ciucas si Cabana Ciucas |
De acolo a urmat partea suplimentara fata de traseul de semimaraton, urcare pe banda rosie spre Varful Ciucas (prin Tigaile Mari - Babele la Sfat) si coborand apoi spre Cabana Ciucas dinspre Saua Tigailor (CR). Ocolisul acesta a insumat 1h30min, nu m-am simtit foarte bine spre varf, parca nu mai aveam energie, dar m-am odihnit pe coborarea spre cabana.
 |
| Vedere de pe Varful Ciucas |
Timpul meu total pe traseul de semi a fost de 3h33min. Timpul total al turei (adaugand si Varful Ciucas) a fost 5h03min, avand o lungime totala de 27.2km si D+1830m. Aveti mai jos tura, dar cu timpul lui Razvan (m-a asteptat de cateva ori, adica vreo 30min).
Vreau ca la semimaraton sa scot sub 3h30min, visez chiar la 3h15min.
Ce voi face ca sa incerc sa reduc timpul:
- o sa mai fac o tura de antrenament weekendul viitor;
- la concurs o sa alerg doar cu centura cu bidon, reducand greutatea cu 3-4 kg (vor disparea rucsacul, apa 2l, pelerina ploaie, pantaloni lungi, bluza maneca lunga);
- voi lua un gel inainte de cursa, doua in timpul cursei si un activator;
- mai pot reduce cred timpul intre iesirea in culme si Varful Gropsoarele, nu prea am fortat pe partea aia si pe bucata dintre fantana amenajata si Cheia, unde mai ales spre final, in conditii de concurs se poate impinge organismul la limita. Cred ca se pot recupera astfel cam 10-15 minute pe aceste doua bucati.
Cam asta a fost, urmeaza saptamana asta vreo doua alergari prin parc (6 km usor maine de revenire si 8 km vineri rapid, 5.10min/km), o iesire la Seciu pentru ceva dealuri (9.5 km cu D+330m) si o inca o iesire duminca la Cheia. Intre ele mai bag si vreo doua ture de bicicleta pe trainer (o ora pe sedinta) si sper sa ajung si de vreo doua ori la bazin.
That's all, folks!
marți, 28 august 2012
Tura munte Busteni - Jepii Mici - Caraiman -Babele - Omu - Valea Cerbului - Gura Diham - Busteni
Pe la inceputul verii mi-am promis eu in barba ca voi iesi la ture scurte pe munte in fiecare saptamana cand nu sunt obligat sa prestez fotografie pentru bunastarea familiei. Evident ca nu m-am tinut de cuvant, adunand de pe la inceputul verii doar vreo 4 iesiri.
Asa ca am hotarat cu Razvan Barbieru sa iesim la o tura foarte rapida prin Bucegi, sambata 25 august, cu plecarea pe la 6 dimineata din Ploiesti si intoarcerea prin jurul pranzului, ca aveam amandoi treaba pe seara.
Pana la urma am plecat la 6:30 si la ora 8:00 plecam in mers alert de la telecabina de la Silva spre Caraiman.
Am mers binisor pe Jepi (cruce albastra), ajungand la cabana Caraiman dupa 1h50min si am plecat direct, fara repaos, catre Babele. Deci dupa vreo 2h10min de la plecarea din Ploiesti beam un Pepsi rece la Babele. Bineinteles ca pe mine m-a apucat cufureala, asa ca am facut si o tura pe la wc.
Destul de taiat dintr-o data si fara chef am luat-o in mers alert spre Omu, pe dunga galbena. Am mers acceptabil, am alergat nitelusi pe zonele plate si de coborare, pana la urcarea spre Omu de dupa Cerdac, cand m-am taiat complet.
Am vazut ca mi se intampla asta la iesirile la munte, dupa 3 ore de efort sustinut organismul cedeaza, este tot mai evident ca nu merg deloc dieta si mancatul de legume crude cu eforturile de anduranta. O sa incerc ca inainte cu doua zile de fiecare iesire sa mananc bine si sa fac ceva carboloading (adica sa bag ceva fainoase, chiar daca sabotez dieta). O sa ma mai chinui cu mancatul pe spongi pana la sfarsitul anului, cand sper sa ajung undeva pe la 80 kg si sa ma mentin acolo.
Asa cum ziceam, am ajuns la Omu destul de daramat dupa vreo 3h:10min, am mai baut o Cola, dupa care nu m-a mai apucat cacarea ci imi venea sa dau la boboci nitel, asa ca am plecat catinel pe Valea Cerbului (dunga galbena) spre Gura Diham. Valea Cerbului ca Valea Cerbului, lunga, bolovanoasa si asasina a genunchilor si gleznelor. Spre finalul ei, pe forestier am bagat si o alergare foarte placuta, imi revenisem, stiam ca am cam terminat cu efortul, a fost o placere. Pe Valea Cerbului am facut in jur de 2 ore.
Am ajuns la tiganeala de la Gura Diham si am luat-o la pas catre Telecabina de la Silva, vreo 3-4 km ca popa, imi cam intrasera picioarele in cur, apa nu mai aveam, soarele batea ca turbatul, as fi chemat un taxi. :D
S-a adunat o tura de vreo 27 km, cred ca in jur de 2000m D+, in vreo 5h:46min.
Urmeaza sambata viitoare o tura in Ciucas, pentru pregatirea semimaratonului/maratonului de pe 14 septembrie. Probabil o sa facem traseul de semi plus varful Ciucas.
Asa ca am hotarat cu Razvan Barbieru sa iesim la o tura foarte rapida prin Bucegi, sambata 25 august, cu plecarea pe la 6 dimineata din Ploiesti si intoarcerea prin jurul pranzului, ca aveam amandoi treaba pe seara.
Pana la urma am plecat la 6:30 si la ora 8:00 plecam in mers alert de la telecabina de la Silva spre Caraiman.
Am mers binisor pe Jepi (cruce albastra), ajungand la cabana Caraiman dupa 1h50min si am plecat direct, fara repaos, catre Babele. Deci dupa vreo 2h10min de la plecarea din Ploiesti beam un Pepsi rece la Babele. Bineinteles ca pe mine m-a apucat cufureala, asa ca am facut si o tura pe la wc.
Destul de taiat dintr-o data si fara chef am luat-o in mers alert spre Omu, pe dunga galbena. Am mers acceptabil, am alergat nitelusi pe zonele plate si de coborare, pana la urcarea spre Omu de dupa Cerdac, cand m-am taiat complet.
Am vazut ca mi se intampla asta la iesirile la munte, dupa 3 ore de efort sustinut organismul cedeaza, este tot mai evident ca nu merg deloc dieta si mancatul de legume crude cu eforturile de anduranta. O sa incerc ca inainte cu doua zile de fiecare iesire sa mananc bine si sa fac ceva carboloading (adica sa bag ceva fainoase, chiar daca sabotez dieta). O sa ma mai chinui cu mancatul pe spongi pana la sfarsitul anului, cand sper sa ajung undeva pe la 80 kg si sa ma mentin acolo.
Asa cum ziceam, am ajuns la Omu destul de daramat dupa vreo 3h:10min, am mai baut o Cola, dupa care nu m-a mai apucat cacarea ci imi venea sa dau la boboci nitel, asa ca am plecat catinel pe Valea Cerbului (dunga galbena) spre Gura Diham. Valea Cerbului ca Valea Cerbului, lunga, bolovanoasa si asasina a genunchilor si gleznelor. Spre finalul ei, pe forestier am bagat si o alergare foarte placuta, imi revenisem, stiam ca am cam terminat cu efortul, a fost o placere. Pe Valea Cerbului am facut in jur de 2 ore.
Am ajuns la tiganeala de la Gura Diham si am luat-o la pas catre Telecabina de la Silva, vreo 3-4 km ca popa, imi cam intrasera picioarele in cur, apa nu mai aveam, soarele batea ca turbatul, as fi chemat un taxi. :D
S-a adunat o tura de vreo 27 km, cred ca in jur de 2000m D+, in vreo 5h:46min.
Urmeaza sambata viitoare o tura in Ciucas, pentru pregatirea semimaratonului/maratonului de pe 14 septembrie. Probabil o sa facem traseul de semi plus varful Ciucas.
luni, 6 august 2012
Padina Fest - alergare montana Directia Omu, povestea cursei
Desi eram deja inscris la proba de stafeta de la Reci, programata pentru duminica 5 august, am zis totusi sa ies cu sotia la o bere pe la Padina, asa, de sfarsit de saptamana si concediu.
Asa ca ne-am suit ca pantofarii get beget in masina cu alti 3 prieteni si am plecat spre Padina Fest, unde am ajuns vineri cred ca pe la ora 17:00, am pus corturile si am inceput sa ne angrenam in diverse activitati sportive. Glumesc, evident, ne-am pus pe baut si mancat. :p
Un print screen cu zona de pe siteul festivalului.
Plimbandu-ma cu sotia pe acolo, am zis sa trecem si pe la cortul de Info, sa vedem ce ar mai fi de facut prin cadrul festivalului. Am constatat spre surpriza mea ca Maratonul Bucegilor se anulase, probabil din lipsa de participanti. Pe la inceputul lunii iulie ma gandeam serios sa ma inscriu la aceasta cursa, deoarece parea mai usurel decat maratoanele consacrate, devenind astfel o varianta buna pentru primul meu maraton. Intre timp am plecat prin tari calde la mare si nu m-am antrenat, asa ca am abandonat ideea asta. Revenind la cortul de Info, m-a abordat o fatuca de acolo sa ma intrebe daca nu vreau sa alerg in cursa Directia Omu - probabil si-a dat seama ca sunt "sportiv" dupa cutia de bere din care beam cu pofta. Eu nu stiam cum sa imi etalez calitatile de atlet fugind cat mai repede de acolo, dar a aruncat si nada finala, cum ca daca sunt abonat Vodafone, beneficiez de inscriere gratis. Bineinteles ca sotia mea cand a auzit ca se da ceva gratis a semnat pentru mine in catastif inainte sa mai am timp sa schitez vreun gest.
Dupa aceea am revenit la activitatile pentru care venisem la festival, bere, muzica si hahaiala. Dupa numeroase beri, pahare cu vin si tuica fierte, pe la ora 1:00 m-am dus si eu la cort sa lesin, nu inainte de a reusi sa setez alarma pentru ora 8:30.
Dupa o noapte destul de racoroasa (v-am spus ca am plecat ca pantofarii) m-am trezit relativ ok cand a sunat alarma, cu toate ca aveam capul oarecum crescut in volum, un stomac foarte deranjat si gura punga. Si da-i cu micul dejun si cafea, da-i cu apa, da-i cu cola, iesi de 4-5 ori la wc, pana am reusit cumva sa ajung sa ma simt om din nou.
Am ridicat kitul de participare, in care era un tricou simpatic, numarul, un bon de masa (pe care l-am gasit abia cand am ajuns la Ploiesti), o bautura Isostar, doua insigne, un dvd cu un film documentar si niste pliante. Am inteles ca altii au primit si o cartela Vodafone, eu nu am gasit-o in punga.
Au fost 53 de inscrisi la cursa, nu stiu exact si cati au luat startul. Traseul urma firul vaii Ialomitei (banda albastra) pana la Omu, avand o lungime totala dus-intors de 17 km, cu o diferenta de nivel pozitiva totala de 1280 metri.
Cursa nu are un prea mare istoric, mi-am vazut de drumul meu, am alergat nitel la inceput, pana dupa Pestera, dupa care am mers constant, dupa posibilitati.
Am ajuns la Omu dupa 1 ora si 50 minute,chiar cand a ajuns si castigatorul la finish :)). Nu am stat acolo decat sa beau doua pahare cu apa si am mancat o bucatica de banana, dupa care am luat-o la vale cu grija sa nu imi rup picioarele.
Nu prea am fortat in niciun moment, ca sa am ceva energie si a doua zi la Reci, dar cu toate astea am ajuns destul de obosit la finish, pentru ca spre sfarsit m-am alergat cu niste concurenti. Am si cazut ca bolovanul intr-o parcare pe langa Pestera, de mi s-au pus niste crancei crunti pe la picioare, dupa care m-am ratacit ca un idiot fix la manastire (am intrat in curte, fara sa o iau pe langa), pierzand astfel cateva minute.
Timpul final a fost de 3 ore si 57 secunde, locul 23 la general (din 53 inscrisi). Imi pare rau totusi ca nu am coborat sub 3 ore, obiectivul meu nedeclarat la inceput de cursa.
M-a si filmat sotia cu o sapuniera la finish. Ia uite cum vine hipopotamu'. :))
Pentru ca vorba aia, prost sa fii noroc sa ai, am castigat si un mic premiu la o tombola de dupa concurs, am primit practic o sacosica cu materiale promotionale Generali Group, dar a fost o ocazie sa urce si loserul pe scena, fara niciun merit, ca sa faca lumea misto de el.
A fost o tura frumoasa, una peste alta, ma bucur ca m-am inscris pana la urma. Concursul a fost castigat de Balan Marcel, pe doi a venit Radu Milea, iar pe trei Andrei Tale.
Ca fapt divers, a castigat si frumoasa mea sotie o bere la tras cu arcul. Mi-a placut Padina Fest, o sa revin daca o sa pot si anul urmator.
Si a urmat Triatlonul de la Reci...
Asa ca ne-am suit ca pantofarii get beget in masina cu alti 3 prieteni si am plecat spre Padina Fest, unde am ajuns vineri cred ca pe la ora 17:00, am pus corturile si am inceput sa ne angrenam in diverse activitati sportive. Glumesc, evident, ne-am pus pe baut si mancat. :p
Un print screen cu zona de pe siteul festivalului.
Plimbandu-ma cu sotia pe acolo, am zis sa trecem si pe la cortul de Info, sa vedem ce ar mai fi de facut prin cadrul festivalului. Am constatat spre surpriza mea ca Maratonul Bucegilor se anulase, probabil din lipsa de participanti. Pe la inceputul lunii iulie ma gandeam serios sa ma inscriu la aceasta cursa, deoarece parea mai usurel decat maratoanele consacrate, devenind astfel o varianta buna pentru primul meu maraton. Intre timp am plecat prin tari calde la mare si nu m-am antrenat, asa ca am abandonat ideea asta. Revenind la cortul de Info, m-a abordat o fatuca de acolo sa ma intrebe daca nu vreau sa alerg in cursa Directia Omu - probabil si-a dat seama ca sunt "sportiv" dupa cutia de bere din care beam cu pofta. Eu nu stiam cum sa imi etalez calitatile de atlet fugind cat mai repede de acolo, dar a aruncat si nada finala, cum ca daca sunt abonat Vodafone, beneficiez de inscriere gratis. Bineinteles ca sotia mea cand a auzit ca se da ceva gratis a semnat pentru mine in catastif inainte sa mai am timp sa schitez vreun gest.
Dupa aceea am revenit la activitatile pentru care venisem la festival, bere, muzica si hahaiala. Dupa numeroase beri, pahare cu vin si tuica fierte, pe la ora 1:00 m-am dus si eu la cort sa lesin, nu inainte de a reusi sa setez alarma pentru ora 8:30.
Dupa o noapte destul de racoroasa (v-am spus ca am plecat ca pantofarii) m-am trezit relativ ok cand a sunat alarma, cu toate ca aveam capul oarecum crescut in volum, un stomac foarte deranjat si gura punga. Si da-i cu micul dejun si cafea, da-i cu apa, da-i cu cola, iesi de 4-5 ori la wc, pana am reusit cumva sa ajung sa ma simt om din nou.
Am ridicat kitul de participare, in care era un tricou simpatic, numarul, un bon de masa (pe care l-am gasit abia cand am ajuns la Ploiesti), o bautura Isostar, doua insigne, un dvd cu un film documentar si niste pliante. Am inteles ca altii au primit si o cartela Vodafone, eu nu am gasit-o in punga.
Au fost 53 de inscrisi la cursa, nu stiu exact si cati au luat startul. Traseul urma firul vaii Ialomitei (banda albastra) pana la Omu, avand o lungime totala dus-intors de 17 km, cu o diferenta de nivel pozitiva totala de 1280 metri.
Cursa nu are un prea mare istoric, mi-am vazut de drumul meu, am alergat nitel la inceput, pana dupa Pestera, dupa care am mers constant, dupa posibilitati.
Am ajuns la Omu dupa 1 ora si 50 minute,chiar cand a ajuns si castigatorul la finish :)). Nu am stat acolo decat sa beau doua pahare cu apa si am mancat o bucatica de banana, dupa care am luat-o la vale cu grija sa nu imi rup picioarele.
Nu prea am fortat in niciun moment, ca sa am ceva energie si a doua zi la Reci, dar cu toate astea am ajuns destul de obosit la finish, pentru ca spre sfarsit m-am alergat cu niste concurenti. Am si cazut ca bolovanul intr-o parcare pe langa Pestera, de mi s-au pus niste crancei crunti pe la picioare, dupa care m-am ratacit ca un idiot fix la manastire (am intrat in curte, fara sa o iau pe langa), pierzand astfel cateva minute.
Timpul final a fost de 3 ore si 57 secunde, locul 23 la general (din 53 inscrisi). Imi pare rau totusi ca nu am coborat sub 3 ore, obiectivul meu nedeclarat la inceput de cursa.
M-a si filmat sotia cu o sapuniera la finish. Ia uite cum vine hipopotamu'. :))
Pentru ca vorba aia, prost sa fii noroc sa ai, am castigat si un mic premiu la o tombola de dupa concurs, am primit practic o sacosica cu materiale promotionale Generali Group, dar a fost o ocazie sa urce si loserul pe scena, fara niciun merit, ca sa faca lumea misto de el.
A fost o tura frumoasa, una peste alta, ma bucur ca m-am inscris pana la urma. Concursul a fost castigat de Balan Marcel, pe doi a venit Radu Milea, iar pe trei Andrei Tale.
Ca fapt divers, a castigat si frumoasa mea sotie o bere la tras cu arcul. Mi-a placut Padina Fest, o sa revin daca o sa pot si anul urmator.
Si a urmat Triatlonul de la Reci...
miercuri, 1 august 2012
Triatlon Reci - 5 august 2012
Pe data de 5 august voi participa la proba de stafeta a Triatlonului de la Reci, impreuna cu Razvan Stanciulescu la inot si Vlad Sandu la proba de bicicleta.
Lungimea probelor este:
Inot:1200 m (3 ture)
Ciclism : 26 km (2 ture)
Alergare :10 km (5 ture)
Concursul se va desfasura pe teren accidentat in Mestecanisul de la Reci.
Din pacate, alte informatii nu prea avem de la organizatori, mai ales in ceea ce priveste profilul traseelor de alergare si ciclism, lipsa de comunicare este semnalata de multi participanti si pe siteul lor (trebuia sa pun site intre ghilimele) dar si pe alte forumuri si bloguri de profil. Nu avem nicio confirmare ca am fost inscrisi sau ca au intrat banii platiti. Sper sa nu ne ducem acolo ca gusterii degeaba.
Eu vin dupa doua saptamani de concediu prin tari straine, in care doar m-am balacit prin balti sarate si am practicat halbere, cognac canoe si saritura in grosime, sper sa nu ma fac complet de ras, o sa bag saptamana asta de vreo doua ori niste intervale sa isi aduca aminte hoitu' cum sta treaba cu alergarea.
Voi reveni cu povestea cursei saptamana viitoare, sper sa nu fie o istorioara lacrimogena.
vineri, 29 iunie 2012
Un pic de istorie...
Va povesteam si in prima postare de pe acest blog ca m-am apucat de alergat anul trecut prin aprilie, deoarece ajunsesem o balena, dupa 12-13 ani de sedentarism extrem si obiceiuri culinare deloc sanatoase. Mai precis, declicul si acceptarea realitatii crude s-a produs in momentul in care un prieten mi-a facut o poza cu un telefon, pe cand petreceam la un gratar stropit din belsug cu berica. Este incredibil cat de mult te minti in momentul in care te vezi in oglinda zi de zi si socul pe care l-am avut cand am vazut in ce hal aratam in realitate. Aveam spre 120 kg, la 1.86 m inaltime.
Asa ca am inceput prin aprilie un program de alergare, in care am luat-o de la zero, tin minte ca ma chinuiam sa alerg 200 metri, mergeam 200 metri, si tot asa. In iunie anul trecut am alergat primii mei 5 kilometri legati, incepuse sa ma prinda tare de tot treaba asta cu antrenamentele.
A urmat un an in care am alergat peste 1100 km pe parcursul a 115 ore, in aproximativ 130 antrenamente. Am urmat si o dieta, in care am incercat sa elimin junk food-ul, bauturile, cerealele procesate, mancaruri gatite, prajeli si am mentinut un deficit caloric constant de 500 pana la 1000 kcalorii pe zi. Am mers in principal pe fructe si legume, cat mai crude.
Programul meu saptamanal de antrenament include acum 3-4 alergari (minim 10 km/sedinta, incerc sa includ in fiecare saptamana o alergare usoara, un antrenament de intervale, unul de dealuri si o alergare mai lunga), 3 antrenamente de ciclism (le fac pe trainer, minim o ora si 30 km pe sedinta), si 2 antrenamente de inot (sunt la inceput, d-abia invat). Am 84 kg si ma simt extraordinar, sunt in cea mai buna forma din viata mea.
Si pentru ca se spune ca o poza face cat o mie de cuvinte, aveti mai jos povestea anului ce a trecut.
marți, 22 mai 2012
Marathon Brasov 19 mai 2012 - povestea cursei
M-am tot sucit si invartit doua saptamani inainte de acest concurs daca sa merg sau nu, imi tot spuneam ca ba trebuie sa plec prea devreme din Ploiesti, ba ca o sa fie vreme urata, sau ca o sa fiu cam stingher pe acolo.
Dupa ce cu vreo trei zile inainte am incercat fara succes sa platesc taxa online (nu imi accepta contul) si vineri a plouat serios prin Ploiesti, am luat totusi decizia sa imi fac bagajelul si sa vad si eu Brasovul, mai mult pentru ca vroiam sa imi cumpar niste pantaloni noi de alergare de la Decathlon.
Trezirea pe la 5:30 a fost contrar asteptarilor destul de ok, am papat niste spaghete ramase de cu o zi inainte, mi-am baut ceaiul verde, am luat absolut toate toalele de alergare si accesoriile intr-un rucsac, nestiind ce vreme ma asteapta acolo, si pe la 7:15 am taiat-o spre munte.
Am ajuns in zona Pietei Sfatului din Brasov pe la 9:10, adica cu vreo 20 minute inainte de terminarea inscrierilor, startul fiind la 10.
Acolo fatalitate, nu stiu cine naiba a inventat automatele alea de parcare cu monede de 50 bani, 1.5 lei/ora, adica pentru vreo 4 ore trebuia sa am la mine un kg de fieratanii, fiind in pericol maxim de trasnet, in conditiile vremii instabile. Bineinteles ca am intrat in vreo trei magazine in care vanzatoarele s-au uitat la mine cu niste priviri in care se amestecau scarba si ura atunci cand le-am intrebat daca imi pot schimba niste bani, cred ca au discutia asta de cateva sute de ori pe zi, am fost refuzat politicos de fiecare data (pe dracu, mai aveau un pic si imi dadeau si un sut in cur). Singura varianta posibila era ori sa nu platesc parcarea, riscand sa ma intorc acasa cu trenu in budigaii de alergare, fie sa ma mai plimb un pic prin brasov in cautarea unei parcari fara plata. M-am mai invartit vreo zece minute si am gasit pana la urma o straduta fara plata, unde am proptit si eu masina si am alergat spre zona de inscriere, aflata la distanta considerabila.
Din pacate la inscriere, pentru ca am ajuns foarte tarziu, nu mai aveau numere tiparite frumos pentru cei care participau la semimaraton, asa ca m-am pricopsit cu un carton scris cu markerul, de paream din alt film. Vina mea, ca am venit prea tarziu, am avut noroc ca am mai fost acceptat.
Dupa inscriere, da-i fuga la masina, unde m-am imbracat in pijamalele de concurs si fuga-fuga inapoi in Piata Sfatului. Am facut, cred, o incalzire de vreo 2 km in total.
Startul s-a dat pe la 10:15, ma treceau unele nevoi fiziologice destul de pregnante, dar au anuntat ca au toaleta d-abia inainte de numaratoarea inversa, aveam de ales sa plec prea tarziu sau sa fac pe mine. Am ales sa fac pe mine.
Acum o sa procedez ca la scoala generala, cand ti se cerea sa faci o compunere, bagai o introducere de doua pagini cu lucruri inutile si generice, continutul avea cateva randuri, totul culminand cu o concluzie fulminanta furata de pe undeva, de obicei un citat care nu are aproape nicio legatura cu textul.
Alergarea propriu-zisa este fara prea mare istoric, am alergat prin oras cam 1,5 km pana la poalele Tampei, unde am incercat sa ma tin cocos, stiind ca greul abia urmeaza. Din pacate cand aveam eu sporul mai mare mi-a zburat bidonul din centura, nu stiu cum naiba, e prima oara cand mi se intampla, si nenorocitul a luat-o usurel la vale, in conditiile in care concursul se tinea, logic, in directia opusa. L-am recuperat pana la urma, dar mi-a stricat tot avantul pe zona cea mai rapida.
Dupa o urcare pe o poteca stancoasa si umeda, unde Salomon-asii mei nu prea s-au descurcat (pantofi de trail ce aluneca pe piatra umeda, hm, nu cred ca e o reclama prea buna), a urmat o zona destul de injurata de majoritatea concurentilor, Treptele lui Gabony, care atunci cand au fost ele construite, prin 1931, nu cred ca existau scari rulante, asa ca au facut oamenii ce au putut. Eu stau la etajul 4 intr-un bloc fara lift, asa ca am partea mea de trepte zilnic, de cele mai multe ori incarcat cu sacose si bidoane de apa, asa ca nu m-a indispus prea tare aceasta parte a traseului.
Dupa urcarea sustinuta, poteca iese intr-o poienita cu bancute, cu priveliste foarte misto spre cartierul Racadau, unde filmeaza ProTV-ul ursul in habitaclul (sic!) lui natural, ghenele cetatenilor. De acolo poteca coboara spre saua Tampei, unde era un punct de alimentare ce parea foarte bine organizat si aprovizionat, chiar si cu fete frumoase. Nu am oprit, sunt barbat casatorit.
De acolo a urmat cea mai frumoasa parte a traseului, in umila mea parere, o poteca foarte alergabila prin padure, dar din pacate destul de periculoasa pentru novici, din cauza frunzelor si pietrelor ude si a radacinilor care nu se vedeau, am calcat stramb destul de nasol la un moment dat, din fericire cu piciorul bun, si am mai vazut cativa concurenti luand trante.
A urmat o urcare printr-un valcel prin mijlocul caruia trecea un firisor de apa si o urcare pe niste serpentine, o urcare fara prea mare istoric, am bagat botul in pamant si am dat din picioare intr-un mers sustinut, dupa care se ajunge in Poiana Stechil. De acolo a urmat o coborare destul de abrupta si tehnica, dar unde nu am avut probleme, apoi un drum prin spatele curtilor oamenilor din Scheii Brasovului.
A urmat cea mai grea parte pentru mine la acest concurs, urcarea pe serpentine, care nu se mai terminau, pana pe Tampa. De acolo am coborat iar la punctul de alimentare din Saua Tampei, am trecut nepasator pe langa fetele frumoase de acolo si am luat-o la vale pe ultima portiune din traseu care era in coborare, mai intai pe forestierul catre Racadau, bariera, si apoi iesirea in oras pe langa Ciupercute, unde canta fanfara si apoi inca vreo doua stradute destul de abrupte si FINISH!
Am terminat dupa 2:56:38, locul 76 din 112 la Semimaraton open masculin. Au fost in total 170 de concurenti la probele de Semimaraton masculin si feminin si Cros 7 km. Destul de greu pentru mine concursul, au fost vreo 21,6 km cu 1150 m diferenta nivel pozitiva. Oricum, traseul a fost mult mai solicitant decat la Semimaratonul Intersport, unde am terminat dupa 2:23. Am totusi probleme cu rezistenta la durere, ca sa zic asa, as putea mai mult dar ma complac in zona aia in care ma simt confortabil.
S-au indurat de mine si mi-au dat si medalie, care nu intra din cauza de urechi clapauge.
In kitul de concurs a mai fost si un tricou foarte frumos, din pacate nu o sa il port pe la concursuri pentru ca nu e tehnic si eu am probleme mari cand alerg in bumbac. In plastic e fantastic! :)
Foarte bine organizat concursul, nota 10 CPNT-ului, puncte de alimentare si hidratare cu voluntari foarte saritori, apa din belsug, de cele mai multe ori carata probabil cu carca. La intrare pe Treptele lui Gabony s-au produs niste incurcaturi, am vazut vreo doi concurenti buni de la proba de cros coborand injurand de pe traseu, ei neavand ce cauta pe acolo.
Am avut si noroc cu carul, nu m-a plouat deloc, in conditiile in care in Ploiesti a plouat torential toata ziua.
Si acum concluzia promisa, sub forma de citat ce nu are aproape nicio legatura cu textul de mai sus:
Dupa ce cu vreo trei zile inainte am incercat fara succes sa platesc taxa online (nu imi accepta contul) si vineri a plouat serios prin Ploiesti, am luat totusi decizia sa imi fac bagajelul si sa vad si eu Brasovul, mai mult pentru ca vroiam sa imi cumpar niste pantaloni noi de alergare de la Decathlon.
Trezirea pe la 5:30 a fost contrar asteptarilor destul de ok, am papat niste spaghete ramase de cu o zi inainte, mi-am baut ceaiul verde, am luat absolut toate toalele de alergare si accesoriile intr-un rucsac, nestiind ce vreme ma asteapta acolo, si pe la 7:15 am taiat-o spre munte.
Am ajuns in zona Pietei Sfatului din Brasov pe la 9:10, adica cu vreo 20 minute inainte de terminarea inscrierilor, startul fiind la 10.
Acolo fatalitate, nu stiu cine naiba a inventat automatele alea de parcare cu monede de 50 bani, 1.5 lei/ora, adica pentru vreo 4 ore trebuia sa am la mine un kg de fieratanii, fiind in pericol maxim de trasnet, in conditiile vremii instabile. Bineinteles ca am intrat in vreo trei magazine in care vanzatoarele s-au uitat la mine cu niste priviri in care se amestecau scarba si ura atunci cand le-am intrebat daca imi pot schimba niste bani, cred ca au discutia asta de cateva sute de ori pe zi, am fost refuzat politicos de fiecare data (pe dracu, mai aveau un pic si imi dadeau si un sut in cur). Singura varianta posibila era ori sa nu platesc parcarea, riscand sa ma intorc acasa cu trenu in budigaii de alergare, fie sa ma mai plimb un pic prin brasov in cautarea unei parcari fara plata. M-am mai invartit vreo zece minute si am gasit pana la urma o straduta fara plata, unde am proptit si eu masina si am alergat spre zona de inscriere, aflata la distanta considerabila.
Dupa inscriere, da-i fuga la masina, unde m-am imbracat in pijamalele de concurs si fuga-fuga inapoi in Piata Sfatului. Am facut, cred, o incalzire de vreo 2 km in total.
Startul s-a dat pe la 10:15, ma treceau unele nevoi fiziologice destul de pregnante, dar au anuntat ca au toaleta d-abia inainte de numaratoarea inversa, aveam de ales sa plec prea tarziu sau sa fac pe mine. Am ales sa fac pe mine.
Acum o sa procedez ca la scoala generala, cand ti se cerea sa faci o compunere, bagai o introducere de doua pagini cu lucruri inutile si generice, continutul avea cateva randuri, totul culminand cu o concluzie fulminanta furata de pe undeva, de obicei un citat care nu are aproape nicio legatura cu textul.
Alergarea propriu-zisa este fara prea mare istoric, am alergat prin oras cam 1,5 km pana la poalele Tampei, unde am incercat sa ma tin cocos, stiind ca greul abia urmeaza. Din pacate cand aveam eu sporul mai mare mi-a zburat bidonul din centura, nu stiu cum naiba, e prima oara cand mi se intampla, si nenorocitul a luat-o usurel la vale, in conditiile in care concursul se tinea, logic, in directia opusa. L-am recuperat pana la urma, dar mi-a stricat tot avantul pe zona cea mai rapida.
Dupa o urcare pe o poteca stancoasa si umeda, unde Salomon-asii mei nu prea s-au descurcat (pantofi de trail ce aluneca pe piatra umeda, hm, nu cred ca e o reclama prea buna), a urmat o zona destul de injurata de majoritatea concurentilor, Treptele lui Gabony, care atunci cand au fost ele construite, prin 1931, nu cred ca existau scari rulante, asa ca au facut oamenii ce au putut. Eu stau la etajul 4 intr-un bloc fara lift, asa ca am partea mea de trepte zilnic, de cele mai multe ori incarcat cu sacose si bidoane de apa, asa ca nu m-a indispus prea tare aceasta parte a traseului.
Dupa urcarea sustinuta, poteca iese intr-o poienita cu bancute, cu priveliste foarte misto spre cartierul Racadau, unde filmeaza ProTV-ul ursul in habitaclul (sic!) lui natural, ghenele cetatenilor. De acolo poteca coboara spre saua Tampei, unde era un punct de alimentare ce parea foarte bine organizat si aprovizionat, chiar si cu fete frumoase. Nu am oprit, sunt barbat casatorit.
De acolo a urmat cea mai frumoasa parte a traseului, in umila mea parere, o poteca foarte alergabila prin padure, dar din pacate destul de periculoasa pentru novici, din cauza frunzelor si pietrelor ude si a radacinilor care nu se vedeau, am calcat stramb destul de nasol la un moment dat, din fericire cu piciorul bun, si am mai vazut cativa concurenti luand trante.
A urmat o urcare printr-un valcel prin mijlocul caruia trecea un firisor de apa si o urcare pe niste serpentine, o urcare fara prea mare istoric, am bagat botul in pamant si am dat din picioare intr-un mers sustinut, dupa care se ajunge in Poiana Stechil. De acolo a urmat o coborare destul de abrupta si tehnica, dar unde nu am avut probleme, apoi un drum prin spatele curtilor oamenilor din Scheii Brasovului.
A urmat cea mai grea parte pentru mine la acest concurs, urcarea pe serpentine, care nu se mai terminau, pana pe Tampa. De acolo am coborat iar la punctul de alimentare din Saua Tampei, am trecut nepasator pe langa fetele frumoase de acolo si am luat-o la vale pe ultima portiune din traseu care era in coborare, mai intai pe forestierul catre Racadau, bariera, si apoi iesirea in oras pe langa Ciupercute, unde canta fanfara si apoi inca vreo doua stradute destul de abrupte si FINISH!
Am terminat dupa 2:56:38, locul 76 din 112 la Semimaraton open masculin. Au fost in total 170 de concurenti la probele de Semimaraton masculin si feminin si Cros 7 km. Destul de greu pentru mine concursul, au fost vreo 21,6 km cu 1150 m diferenta nivel pozitiva. Oricum, traseul a fost mult mai solicitant decat la Semimaratonul Intersport, unde am terminat dupa 2:23. Am totusi probleme cu rezistenta la durere, ca sa zic asa, as putea mai mult dar ma complac in zona aia in care ma simt confortabil.
S-au indurat de mine si mi-au dat si medalie, care nu intra din cauza de urechi clapauge.
In kitul de concurs a mai fost si un tricou foarte frumos, din pacate nu o sa il port pe la concursuri pentru ca nu e tehnic si eu am probleme mari cand alerg in bumbac. In plastic e fantastic! :)
Foarte bine organizat concursul, nota 10 CPNT-ului, puncte de alimentare si hidratare cu voluntari foarte saritori, apa din belsug, de cele mai multe ori carata probabil cu carca. La intrare pe Treptele lui Gabony s-au produs niste incurcaturi, am vazut vreo doi concurenti buni de la proba de cros coborand injurand de pe traseu, ei neavand ce cauta pe acolo.
Am avut si noroc cu carul, nu m-a plouat deloc, in conditiile in care in Ploiesti a plouat torential toata ziua.
Si acum concluzia promisa, sub forma de citat ce nu are aproape nicio legatura cu textul de mai sus:
"Make friends with pain, and you will never be alone." -Ken Chlouber
Pagina oficiala a concursului este brasovmarathon.ro
Pagina de facebook, unde gasiti si mai multe comentarii si fotografii (multumesc mult celor care le-au facut) este facebook.com/brasovmarathon
Pagina oficiala a concursului este brasovmarathon.ro
Pagina de facebook, unde gasiti si mai multe comentarii si fotografii (multumesc mult celor care le-au facut) este facebook.com/brasovmarathon
Abonați-vă la:
Postări (Atom)