Mai aveam nitel si venea Pastele peste noi si eu tot nu v-am povestit cum a fost weekendul prelungit de la Cluj. Saptamana trecuta a fost delicata, in care depresia de dupa maraton a cam dominat toate celelalte trairi, asa ca nu am prea avut chef de mai nimic, cu atat mai mult de social media.
Am plecat din Ploiesti spre Cluj in dimineata zilei de sambata, 20 aprilie, impreuna cu sotia mea si un cuplu de prieteni, Razvan si Diana. Pe Razvan il stiti de la MIB, premiera a constat in faptul ca de data aceasta erau inscrise si fetele la proba de cros, deci emotiile erau destul de puternice. Drumul a fost frumos si l-am parcurs oarecum rapid (cam 5,5 ore in total), cu ceva nervi pe portiunea Tg. Mures - Campia Turzii, singura portiune pe care s-a circulat greu, o singura banda pe sens, asfalt prost si drum aglomerat. Eu am mancat si am baut apa in continuu, asadar si opririle in "natura" au fost foarte dese. :)
M-am antrenat pentru un timp final de sub 3 ore si 30 minute, dar nu am fost foarte consecvent pe parcursul celor 4 luni de antrenament, ratand cam multe sedinte de pregatire. Ritmul antrenamentelor era si el unul destul de sustinut si mi-a pus probleme de multe ori. De aceea eram destul de circumspect in privinta capacitatii mele de a face fata la ritmul necesar pe toata distanta de 42,195 km, dar speram ca in ziua concursului sa pot un pic mai mult decat indicau antrenamentele de pana atunci, ajutat de carboloading, hidratarea buna, geluri, emotiile concursului, concurenta, ineditul traseului. Evident ca nu ma asteptam la o minune, dar un boost acolo de 2-3% imi era de ajuns dupa estimarile mele sa ating timpul propus (mai degraba visat).
Evident ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din Cluj, dar nu vreau sa anticipez, desi am facut-o deja. :)
Mi-a placut foarte mult organizarea, incepand cu ridicarea kiturilor de participare, continutul lor, pasta party care a avut loc la zona VIP de la Cluj Arena, oferindu-ne si noua probabil o experienta unica in acest sens, pana la atmosfera de pe stadion in ziua concursului si punctele de alimentare bogate si foarte accesibile.
Trebuie sa recunosc ca nu ma impac cu tricoul oferit, care desi este tehnic, nu cred ca este de alergat, fiind destul de greu si cu foarte multe cusaturi, deci desi arata relativ ok este probabil pentru alt gen de sport.
Am gasit la expo si un stand de PowerBar, care fac gelurile ce mie mi-au mers cel mai bine pana acum din tot ce am testat, asa ca am mai luat 3 bucati si de acolo, mai aveam unul de acasa, un Sponser BCAA mare, o fiola de magnesiu si una de activator. In total imi propusesem sa iau jumatate din gelul Sponser impreuna cu fiola de magneziu cu 15 minute inainte de start, sa iau apoi cealalta jumatate de Sponser dupa 40 minute pe la km 8 si sa beau apa pentru prima oara, sa iau urmatoarele doua geluri (cate un Power Bar) la km 15 si km 23, iar pe ultimele doua din 5 in 5 km, respectiv la 28 si 33 si pentru cand o fi mai greu voinicului, adica pe ultimii 5 km, sa ling si un activator.
Cu fetele la start
Traseul se anunta frumos, fiind o tura de 10,55 km ce incepea si se termina pe Cluj Arena si te plimba printr-o bucatica din centrul Clujului si apoi pe cheiul Somesului. semimaratonistii faceau aceasta bucla de doua ori, iar maratonistii de patru ori. Partea mai putin placuta a fost ca traseul avea vreo doua bucatele (in special strada Emil Isaac) intr-o panta evidenta, insumand zic eu cativa km de urcus destul de sustinut per total, lucru ce si-a pus intr-un mod devastator amprenta asupra performantelor. :)
Harta traseului, fotografiata de mine dintr-un pliant foarte util oferit de organizatori
Si uite asa am ajuns la ora startului la probele de maraton si semimaraton, respectiv duminica 21 aprilie, ora 9:15, probabil in jur de 1000 de alergareti in total.
La start
Ideea era sa plec cu 5:05 min/km pe prima bucla, pe a doua sa cresc un pic ritmul pe la 5 min/km si sa il mentin si pe a treia bucla, iar pe ultima, cu resurse suficiente datorate strategiei abordate si a conservarii energiei de pana atunci sa ii dau bataie intr-un galop de sanatate, depasind tot ce vad in fata.
Capriorul din Rainville, Red Shore District (Ploiesti, str. Malu Rosu :P)
Evident ca nu a fost asa! :)
Am plecat prea tare, terminand semimaratonul in 1:42, deci cu vreo 4 minute mai repede decat trebuia, iar pe a treia tura nu am reusit sa mentin ritmul la 5 min/km, fiind cam cu 2min30sec mai lent pe tura respectiva decat facuse tiganul planul acasa.
Alergand dupa o himera :))
In primele doua ture, asa cum vedeti si in poza de mai sus (asta e pe la inceputul cursei oricum, alergatorii sunt foarte grupati, ma vedeti si pe mine prin stanga pozei, ma tin de rama), spre surprinderea si entuziasmul meu vremelnic, am
reusit sa ma tin dupa doamna Hiroko Ogawa, care are un stil de alergare
de anduranta extraordinar, pasi mici cu frecventa foarte mare si ritm de metronom, dupa
care dumneai si-a vazut de cursa ei, accelerand in continuu, iar eu
mi-am vazut de a mea, incetinind in continuu, fiecare dupa posibilitati si pregatire.
Ca sa recapitulam, prima tura in 50:15, a doua in 51:54 (am incetinit mai mult de frica, ca de simtit ma simteam extraordinar), a treia in 54:43 (desi nu am avut probleme vizibile tura asta ritmul a scazut, deci incepuse sa se instaleze oboseala).
Cand inca ma tineam rezonabil, foto de Sorin Pop
E o vorba care zice ca la un maraton te incalzesti primii 32 km, dupa care urmeaza cursa adevarata, adica ultimii 10 km. Cam asa a fost si in cazul meu, se facuse foarte cald, la soare fiind peste 30 grade C, iar pe strada aceea in panta de care v-am zis pe la inceput, adica pe la km 33 m-a lovit. Am bagat nauc capul in pamant si am inceput un taras de melc pana in varful pantei, de unde stiam ca urmeaza o micuta portiune in coborare, pana la punctul de alimentare de pe la km 33, unde am bagat un gel si mi-am turnat doua pahare de apa in cap. Ardeam tot, imi venea sa imi smulg tricoul de pe mine, dogoream efectiv. Am continuat ca un somnambul inca vreo doi km si am hotarat sa iau (mai mult pentru psihic), tot ce mai aveam, adica un gel si activatorul, poate poate se schimba ceva, imi venea sa ma opresc si sa stau undeva la umbra. Nu aveam crampe, bataturi, dureri, pur si simplu o stare de sfarseala si simteam ca ard, era Viorica al vostru dat dreacu', ardea in flacari, hot, ce sa mai, la pragul de combustie spontana.
Ducand torta olimpica in cuget si-n simtiri, adica in cosul pieptului si creier, am reusit sa ajung pe la km 39 unde era inca ultimul punct de alimentare si sa imi mai torn niste pahare de apa in cap si sa ma spal pe fata, dupa care am incercat sa ma tin dupa niste oameni care ma ajunsesera pana la final. Am mai prins ceva aripioare ciuntite cand am vazut stadionul si am accelerat nitel, bucurandu-ma de un finish destul de relaxat.
Mandea la finish
Timp final 3 ore 35 minute si 56 secunde, locul 47/168 la masculin, mi-am depasit recordul personal cu peste 10 minute, deci e bine pana la urma, chiar daca nu am coborat sub 3:30. Vorba unui prieten, daca coboram sub 3:30 ma punea naiba sa ma antrenez pentru 3:15, asa stau linistit in banca mea. :)
It was a good day to die hard
Si Razvan a avut un timp foarte bun, 1:42:28, ritm de 4:54 min/km, vorba lui, "nu am alergat niciodata atat de repede", mai ales ca a avut partenera de alergare pe aproape toata cursa o batatura la calcai, invatare de minte sa nu incercam chestii noi in ziua cursei.
Aici deja inviasem
A picat de minune masajul pe care l-au oferit organizatorii dupa cursa, impreuna cu sosetele de compresie pe care le-am purtat dupa (vi le recomand, de la Lidl, 20 lei, pomana curata!) nu am avut niciun fel de probleme musculare, iar dupa aceea toata ziua am putut sa ma plimb ca un om aproape normal prin Cluj.
Pe la 13:30 a inceput si cursa fetelor, lume foarte multa, inclusiv primarul Clujului, cred ca au fost peste 1500 participanti. Urat a fost ca nu au avut decat 1000 medalii din cate am inteles, asa ca Diana a ramas fara.
Sotia mea, in centru imaginii, distrugand totul in cale
Aproape de finish, a avut puterea si sa sprinteze, un timp excelent 39min30 sec
Diana, sotia lui Razvan, devastand concurenta
Un prim plan cu Diana in plin fuleu Se observa sper tehnica ireprosabila de alergare si darzenia de pe chipul ei :P
Dupa terminarea cursei ne-am pus, dupa cum era si normal, pe mancat si baut. Ne-am intalnit si cu prietenii nostrii din Cluj, Lavinia si Vlad, si ne-am pus pe colindat, frumos oras, cosmopolit, lume civilizata, zambitoare, relaxata, ani lumina fata de ce vedem noi zilnic prin Muntenia.
Trebuie sa am grija ca de acum incolo sa nu mai apar in poze dupa cursele de anduranta
In drumul spre casa de luni, am facut scurte popasuri prin Turda (nu mi-a placut, pare un orasel de provincie saracut, din pacate nu am avut timp sa vizitam obiectivele istorice, sper sa am ocazia sa ma intorc si sa imi schimb parerea), Targul Mures (frumusel, dar nu m-a dat pe spate) si Sighisoara - cetatea medievala este splendida, o bijuterie, de acum oricarui strain figurist o sa ii dau peste nas cu asta, bate orice chestie vazuta de mine prin concedii, fie ca e Troia, Gallipoli, si multe alte obiective care in pliante par minuni ale lumii si cand ajungi acolo totul e dezamagitor.
Un clip foarte frumos:
Cam asta a fost dragii mei, urmeaza Moeciu pe 11 mai.
Gata, este oficial, sunt inscris la proba de maraton la Cluj, ce va avea loc pe data de 21 aprilie 2013, adica peste mai putin de 12 zile.
Tricoul si medalia sunt foarte frumoase
Va fi si prima cursa la care va participa draga si frumoasa mea sotie, care este inscrisa la proba de cros 6,5 km.
Am tot stat si m-am gandit daca sa mergem, deoarece reprezinta o cheltuiala insemnata, dar dat fiind ca nu a vizitat niciunul dintre noi Clujul pana acum, am zis ca este o buna ocazie sa ne luam o minivacanta si sa o facem. Vom pleca deci sambata 20 aprilie si ne vom intoarce luni pe 22. Vom fi insotiti de doi prieteni foarte buni, care participa si ei la concurs, Razvan (il stiti din povestea mea cu MIB 2012) la proba de semimaraton, iar sotia lui Diana la crosul de 6.5 km, impreuna cu sotia mea - deja facem pariuri. :))
Ma antrenez pentru acest maraton de pe 10 ianuarie, si am alergat pana acum la antrenament 550 km. Mai am de bagat vreo 70 plus maratonul. Stiu ca o medie de 180 km pe luna este destul de putin pentru antrenamentul unui maraton, cam spre minimul necesar, dar cam atat am putut. Am urmat un program de antrenament pentru coborat sub 3h30min si de multe ori volumul saptamanal, dar si ritmul unor alergari mai de viteza mi-au cam depasit capacitatile fizice si mentale. De aceea, cu toate ca o sa incerc sa trag la 3h30min, cred ca un timp de 3:35 - 3:40 (si acesti timpi ar fi personal best, deci nu e nicio tragedie) ar fi mai realist. Dar cine stie, cu adrenalina din ziua cursei, taperul pe care il fac zilele astea, carboloadingul, alimentatia adecvata, suplimentele, hidratarea si publicul ma vor impinge spre un record personal nesperat.
Traseul de maraton este format dintr-o bucla de 10,55 km ce va fi parcursa de 4 ori. Am inteles ca startul si finishul vor fi pe Arena Cluj, pare foarte interesant si o idee buna, dar in conditiile in care vor fi peste 700 alergatori la startul maratonului, stafetei si semimaratonului, e posibil sa fie foarte mare aglomeratie si sa se alerge foarte lent. Vom vedea, poate vom avea gradatii cu timpii estimati.
Pentru mai multe detalii, aveti aici siteul oficial al competitiei. Se anunta o cursa foarte frumoasa, sper ca si vremea sa tina cu noi.
Poti sa alergi 10 kilometri sau doar 100 de metri? Ai un parc in
apropiere sau doar o pista de atletism? Ti-e mai bine sa alergi pe
banda, acasa sau la sala? Esti in Bucuresti, la Londra, la Helsinki sau
in Sulina?
Incalta-te si hai!
Dupa ce-ai facut tura, trimite un mail la paul@inpascupaul.ro (cu nume, varsta, distanta cu care contribui si locul in care ai
parcurs-o): la finalul zilei se va afisa pe pagina fiecarei etape o lista
cu participanti si distanta adunata.
ING Asigurari de Viata
va rasplati fiecare kilometru din cei adunati intre 7 si 13 aprilie cu o
donatie de 2 Euro catre Inima Copiilor. In total ING Asigurari de Viata
pune la bataie 20.000 de Euro, kilometru cu kilometru, 2 Euro cu 2
Euro, haideti sa ii obtinem pe toti!
Pentru ca am gasit de curand o noua poza de pe vremea "de trista amintire" cand aveam vreo 120 kg si singurele sporturi pe care le practicam erau coniac-canoe, halbere si saritura in grosime, am zis sa va distrez nitel. Mie nu prea imi vine sa rad, pur si simplu aratam ingrozitor.
Bine, sa nu ma intelegeti gresit, nici acum nu arat bine, ca de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere, doar ca sunt mai slab si in cea mai buna forma din viata mea. :)
Asa cum va spuneam si in postarea precedenta, in data de 31 martie 2013 a avut loc in padurea Cernica prima alergare din cadrul seriilor de concursuri Forest Run, ce isi propune mai multe curse pe parcursul anului (in prezent se discuta de sase) prin padurile din jurul capitalei.
Am ajuns la Cernica foarte devreme (ce ti-e si cu autostrazile astea), pe la 8 si cateva minute ma invarteam cam fara directie prin zona de start, destul de slab populata la acea ora. Am ridicat kitul de concurs, ce a continut numarul, un gel antiinflamator din plante Rumalaya si, inedit pentru un astfel de concurs, o carte scrisa de Liviu Lungu - Discret, de dragoste..., din care am si citit cam jumatate si pot sa v-o recomand, este despre un tip ce se duce intr-un catun devastat de inundatii si aproape nepopulat, chiar dupa revolutia din '89. Este scrisa foarte organic, viu, palpabil, personajele sunt inedite, dar nu este o lectura facila, este nevoie de rabdare si atentie.
I-am ajutat si eu, sau mai bine zis incurcat, pe organizatori sa puna bannerul de START/SOSIRE, m-am echipat si la ora 10:00 s-a dat startul la proble de cros si semimaraton. Au fost 36 participanti la cros si 43 la semimaraton, deci o participare restransa, dar animata, mai ales ca majoritatea se cam cunosteau de pe la alte concursuri.
Startul, eu nu apar ca am plecat mai dinspre coada, sa nu ii incurc pe cei de la cros
Traseul avea o linie dreapta la start de vreo 750 m unde drumul era lipsit de noroaie, dupa care se intra pe o bucla de 5 km prin padure ce se alerga de 4 ori, urmand ca la final sa se repete linia dreapta de 750 m. Adica in jur de 21.5 km, cu ceva diferente in plus sau minus din cum alegeai sa tai curbe sau sa sari printre baltoace, dupa caz.
Aveai de ales, ori bagai tare prin baltoace, ori faceai slalom
Initial imi facusem eu planul de acasa sa il alerg undeva pe la 5 min/km, dar la fata locului mi-am dat seama ca nu o sa fie posibil decat daca trag rau de tot de mine, si nu avea sens, in conditiile in care ma antrenez pentru un personal best la maratonul de la Cluj. Cursa se anunta una mult mai dificila decat un semimaraton normal de plat, din cauza ca prin padure erau noroaie serioase, alergarea nefiind deloc usoara, chiar tehnica in anumite portiuni. Cred ca a fost si ceva diferenta de nivel cumulata, nu stiu exact cata, dar tot traseul a fost o insiruire de delusoare si vai, deh, padure, nu autostrada. Am vrut trail, nu plimbare. Cred ca a fost o buna repetitie pentru cei care merg pe 6 aprilie la Semimaratonul Intersport Brasov, se anunta super noroaie si pe acolo.
Noroaie fratica
La un moment dat era si o bariera pe care trebuia sa o sari. Majoritatea venea si sarea acrobatic peste, eu ca bosorogii, ma opream, suflecam fusta si paseam maiestuos peste.
Ca pensionarii, sa nu ma sparg
Plus un mare sant peste care nu mergea sarit, te opreai din alergare,
intrai cu atentie in el, urcai pe partea cealalta pe niste trepte sapate
in pamant si o luai iarasi la fuga. Deci a a avut si ceva obstacole.
:)
Transee
Ciubotele mele de alergare pe trail sunt cam de munte asa, adica grele,
rigide, nu prea se preteaza la o alergare prin noroaie si pe relativ
plat, se fac de 3 kile bucata. Plus ca nici nu au aderenta pe noroi, ca
nu sunt foarte cramponate, dar aia este, defilam cu ce avem. :)
Nu se mai termina bai nene odata?
Concentrare maxima
Ca performanta nu am facut mare branza la concursul asta, am terminat pe 12 la categorie si pe 15 cred la general, adica undeva spre mijloc, cu un timp destul de trist 1:51:14, dar este primul concurs la care nu ma depaseste nicio femeie. :)
Mi-a placut, o sa merg pe cat posibil si la editiile viitoare, taxa foarte rezonabila de inscriere, un kit peste asteptari, voluntari si organizatori inimosi, puncte de alimentare suficiente si bogate. Organizata de alergatori pentru alergatori. O chestie mai putin placuta a fost la premiere, unde au fost niste incurcaturi cauzate de permiterea inscrierilor pana mai tarziu, o fata a iesit pe 3 la categorie, a venit in fata, a ridicat premiul, a aplaudat-o lumea, a facut poze, dar dupa cateva minute i s-a retras premiul pentru ca de fapt ajunsese pe 4. Ouch!
La finish..sau la start :)
Poate facem una si prin padurea de pe la Seciu, pe aici prin zona, ca e frumos rau pe acolo, poteci salbatice, diferenta de nivel, adica treaba serioasa. O sa ma gandesc la treaba asta destul de serios.
I-auzi ca cica de Florii o sa fie alta etapa, vine fix dupa Cluj, o sa fie alergare de recuperare. :)
