miercuri, 3 aprilie 2013

Semimaraton Forest Run Cernica 31 martie 2013

Asa cum va spuneam si in postarea precedenta, in data de 31 martie 2013 a avut loc in padurea Cernica prima alergare din cadrul seriilor de concursuri Forest Run, ce isi propune mai multe curse pe parcursul anului (in prezent se discuta de sase) prin padurile din jurul capitalei.

Am ajuns la Cernica foarte devreme (ce ti-e si cu autostrazile astea), pe la 8 si cateva minute ma invarteam cam fara directie prin zona de start, destul de slab populata la acea ora. Am ridicat kitul de concurs, ce a continut numarul, un gel antiinflamator din plante Rumalaya si, inedit pentru un astfel de concurs, o carte scrisa de Liviu Lungu - Discret, de dragoste..., din care am si citit cam jumatate si pot sa v-o recomand, este despre un tip ce se duce intr-un catun devastat de inundatii si aproape nepopulat, chiar dupa revolutia din '89. Este scrisa foarte organic, viu, palpabil, personajele sunt inedite, dar nu este o lectura facila, este nevoie de rabdare si atentie.

I-am ajutat si eu, sau mai bine zis incurcat, pe organizatori sa puna bannerul de START/SOSIRE, m-am echipat si la ora 10:00 s-a dat startul la proble de cros si semimaraton. Au fost 36 participanti la cros si 43 la semimaraton, deci o participare restransa, dar animata, mai ales ca majoritatea se cam cunosteau de pe la alte concursuri.
Startul, eu nu apar ca am plecat mai dinspre coada, sa nu ii incurc pe cei de la cros
Traseul avea o linie dreapta la start de vreo 750 m unde drumul era lipsit de noroaie, dupa care se intra pe o bucla de 5 km prin padure ce se alerga de 4 ori, urmand ca la final sa se repete linia dreapta de 750 m. Adica in jur de 21.5 km, cu ceva diferente in plus sau minus din cum alegeai sa tai curbe sau sa sari printre baltoace, dupa caz.
Aveai de ales, ori bagai tare prin baltoace, ori faceai slalom
Initial imi facusem eu planul de acasa sa il alerg undeva pe la 5 min/km, dar la fata locului mi-am dat seama ca nu o sa fie posibil decat daca trag rau de tot de mine, si nu avea sens, in conditiile in care ma antrenez pentru un personal best la maratonul de la Cluj. Cursa se anunta una mult mai dificila decat un semimaraton normal de plat, din cauza ca prin padure erau noroaie serioase, alergarea nefiind deloc usoara, chiar tehnica in anumite portiuni. Cred ca a fost si ceva diferenta de nivel cumulata, nu stiu exact cata, dar tot traseul a fost o insiruire de delusoare si vai, deh, padure, nu autostrada. Am vrut trail, nu plimbare. Cred ca a fost o buna repetitie pentru cei care merg pe 6 aprilie la Semimaratonul Intersport Brasov, se anunta super noroaie si pe acolo.
 
Noroaie fratica
La un moment dat era si o bariera pe care trebuia sa o sari. Majoritatea venea si sarea acrobatic peste, eu ca bosorogii, ma opream, suflecam fusta si paseam maiestuos peste.
Ca pensionarii, sa nu ma sparg
 Plus un mare sant peste care nu mergea sarit, te opreai din alergare, intrai cu atentie in el, urcai pe partea cealalta pe niste trepte sapate in pamant si o luai iarasi la fuga. Deci a a avut si ceva obstacole. :)
Transee
Ciubotele mele de alergare pe trail sunt cam de munte asa, adica grele, rigide, nu prea se preteaza la o alergare prin noroaie si pe relativ plat, se fac de 3 kile bucata. Plus ca nici nu au aderenta pe noroi, ca nu sunt foarte cramponate, dar aia este, defilam cu ce avem. :)
Nu se mai termina bai nene odata?
Concentrare maxima
Ca performanta nu am facut mare branza la concursul asta, am terminat pe 12 la categorie si pe 15 cred la general, adica undeva spre mijloc, cu un timp destul de trist 1:51:14, dar este primul concurs la care nu ma depaseste nicio femeie. :)

Mi-a placut, o sa merg pe cat posibil si la editiile viitoare, taxa foarte rezonabila de inscriere, un kit peste asteptari, voluntari si organizatori inimosi, puncte de alimentare suficiente si bogate. Organizata de alergatori pentru alergatori. O chestie mai putin placuta a fost la premiere, unde au fost niste incurcaturi cauzate de permiterea inscrierilor pana mai tarziu, o fata a iesit pe 3 la categorie, a venit in fata, a ridicat premiul, a aplaudat-o lumea, a facut poze, dar dupa cateva minute i s-a retras premiul pentru ca de fapt ajunsese pe 4. Ouch!
La finish..sau la start :)
Poate facem una si prin padurea de pe la Seciu, pe aici prin zona, ca e frumos rau pe acolo, poteci salbatice, diferenta de nivel, adica treaba serioasa. O sa ma gandesc la treaba asta destul de serios.

I-auzi ca cica de Florii o sa fie alta etapa, vine fix dupa Cluj, o sa fie alergare de recuperare. :)

4 comentarii:

  1. Felicitari pentru cursa si ne vedem la Brasov :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

      Ștergere
    2. Multumesc, nu vin la Brasov, bag un long run duminica pe asfalt. :)
      Bafta, o sa fie frumos la Brasov, sunteti multi rau.

      Ștergere
  2. "Bântui" pe blogul tău de când am descoperit povestea cu maratonul din Bucegi (mi-am propus să mă înscriu la proba scurtă în 2015). Citesc, învăţ, câteodată mă amuz. De la un zâmbet a plecat şi acest comentariu. Superfaină asta: "este primul concurs la care nu ma depaseste nicio femeie. :)"

    Citesc asta după ce, sâmbătă seară, propunându-mi să depăşesc două alergătoare plecate pe când eu încă-mi făceam încălzirea (utilă postarea ta despre stretching), aproape le ajung, le şi depăşesc după care... ruşinea ruşinii... trag pe dreapta şi vomit porcăriile mâncate cu vreo 5 ore în urmă. Mă reculeg câteva clipe, fetele se relaxează după antrenament (am senzaţia că se antrenează mai inteligent în comparaţie cu mine), eu reuşesc să mai alerg o vreme şi, la final, mă declar mulţumit de rezultatele din acea seară.

    Momentan nu sunt suficient de atent la distanţe şi la timpi dar încerc să-mi fac un program care, după câteva săptămâni de entuziasm relativ haotic, să se traducă într-un progres măsurabil care să îmi permită să mă gândesc la prima mea cursă de 10000 m în ziua semimaratonului Bucureşti din primăvara următoare. Sper să existe şi anul viitor cursa de semi-semimaraton. :)

    Concluzia de moment este că, pentru alergările lungi, cea mai mare provocare pentru mine este alimentaţia. La obiceiurile mele alimentare, efortul intens şi de durată este o problemă dificil de rezolvat, ca să nu zic chiar imposibilă. Chiar sunt curios ce va ieşi din alergătorul semiîncepător pe care-l reprezint în prezent...

    Dacă voi reuşi să mă antrenez suficient ne vom vedea pe la competiţii cândva. Dacă nu... îţi urez ţie să ai performanţe de care să fii mulţumit şi să scrii despre ele astfel încât să am în continuare pentru ce te urmări.

    Spor la alergat!

    RăspundețiȘtergere