Maratonul International Cluj - 21 aprilie 2013 - cum a fost

Mai aveam nitel si venea Pastele peste noi si eu tot nu v-am povestit cum a fost weekendul prelungit de la Cluj. Saptamana trecuta a fost delicata, in care depresia de dupa maraton a cam dominat toate celelalte trairi, asa ca nu am prea avut chef de mai nimic, cu atat mai mult de social media.

Am plecat din Ploiesti spre Cluj in dimineata zilei de sambata, 20 aprilie, impreuna cu sotia mea si un cuplu de prieteni, Razvan si Diana. Pe Razvan il stiti de la MIB, premiera a constat in faptul ca de data aceasta erau inscrise si fetele la proba de cros, deci emotiile erau destul de puternice. Drumul a fost frumos si l-am parcurs oarecum rapid (cam 5,5 ore in total), cu ceva nervi pe portiunea Tg. Mures - Campia Turzii, singura portiune pe care s-a circulat greu, o singura banda pe sens, asfalt prost si drum aglomerat. Eu am mancat si am baut apa in continuu, asadar si opririle in "natura" au fost foarte dese. :)

M-am antrenat pentru un timp final de sub 3 ore si 30 minute, dar nu am fost foarte consecvent pe parcursul celor 4 luni de antrenament, ratand cam multe sedinte de pregatire. Ritmul antrenamentelor era si el unul destul de sustinut si mi-a pus probleme de multe ori. De aceea eram destul de circumspect in privinta capacitatii mele de a face fata la ritmul necesar pe toata distanta de 42,195 km, dar speram ca in ziua concursului sa pot un pic mai mult decat indicau antrenamentele de pana atunci, ajutat de carboloading, hidratarea buna, geluri, emotiile concursului, concurenta, ineditul traseului. Evident ca nu ma asteptam la o minune, dar un boost acolo de 2-3% imi era de ajuns dupa estimarile mele sa ating timpul propus (mai degraba visat).

Evident ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din Cluj, dar nu vreau sa anticipez, desi am facut-o deja. :)

Mi-a placut foarte mult organizarea, incepand cu ridicarea kiturilor de participare, continutul lor, pasta party care a avut loc la zona VIP de la Cluj Arena, oferindu-ne si noua probabil o experienta unica in acest sens, pana la atmosfera de pe stadion in ziua concursului si punctele de alimentare bogate si foarte accesibile.
Trebuie sa recunosc ca nu ma impac cu tricoul oferit, care desi este tehnic, nu cred ca este de alergat, fiind destul de greu si cu foarte multe cusaturi, deci desi arata relativ ok este probabil pentru alt gen de sport.

Am gasit la expo si un stand de PowerBar, care fac gelurile ce mie mi-au mers cel mai bine pana acum din tot ce am testat, asa ca am mai luat 3 bucati si de acolo, mai aveam unul de acasa, un Sponser BCAA mare, o fiola de magnesiu si una de activator. In total imi propusesem sa iau jumatate din gelul Sponser impreuna cu fiola de magneziu cu 15 minute inainte de start, sa iau apoi cealalta jumatate de Sponser dupa 40 minute pe la km 8 si sa beau apa pentru prima oara, sa iau urmatoarele doua geluri (cate un Power Bar) la km 15 si km 23, iar pe ultimele doua din 5 in 5 km, respectiv la 28 si 33 si pentru cand o fi mai greu voinicului, adica pe ultimii 5 km, sa ling si un activator.

Cu fetele la start

Traseul se anunta frumos, fiind o tura de 10,55 km ce incepea si se termina pe Cluj Arena si te plimba printr-o bucatica din centrul Clujului si apoi pe cheiul Somesului. semimaratonistii faceau aceasta bucla de doua ori, iar maratonistii de patru ori. Partea mai putin placuta a fost ca traseul avea vreo doua bucatele (in special strada Emil Isaac) intr-o panta evidenta, insumand zic eu cativa km de urcus destul de sustinut per total, lucru ce si-a pus intr-un mod devastator amprenta asupra performantelor. :)

Harta traseului, fotografiata de mine dintr-un pliant foarte util oferit de organizatori

Si uite asa am ajuns la ora startului la probele de maraton si semimaraton, respectiv duminica 21 aprilie, ora 9:15, probabil in jur de 1000 de alergareti in total.

La start

Ideea era sa plec cu 5:05 min/km pe prima bucla, pe a doua sa cresc un pic ritmul pe la 5 min/km si sa il mentin si pe a treia bucla, iar pe ultima, cu resurse suficiente datorate strategiei abordate si a conservarii energiei de pana atunci sa ii dau bataie intr-un galop de sanatate, depasind tot ce vad in fata.

Capriorul din Rainville, Red Shore District (Ploiesti, str. Malu Rosu :P)

Evident ca nu a fost asa! :)
Am plecat prea tare, terminand semimaratonul in 1:42, deci cu vreo 4 minute mai repede decat trebuia, iar pe a treia tura nu am reusit sa mentin ritmul la 5 min/km, fiind cam cu 2min30sec mai lent pe tura respectiva decat facuse tiganul planul acasa.

Alergand dupa o himera :))

In primele doua ture, asa cum vedeti si in poza de mai sus (asta e pe la inceputul cursei oricum, alergatorii sunt foarte grupati, ma vedeti si pe mine prin stanga pozei, ma tin de rama), spre surprinderea si entuziasmul meu vremelnic, am reusit sa ma tin dupa doamna Hiroko Ogawa, care are un stil de alergare de anduranta extraordinar, pasi mici cu frecventa foarte mare si ritm de metronom, dupa care dumneai si-a vazut de cursa ei, accelerand in continuu, iar eu mi-am vazut de a mea, incetinind in continuu, fiecare dupa posibilitati si pregatire.

Ca sa recapitulam, prima tura in 50:15, a doua in 51:54 (am incetinit mai mult de frica, ca de simtit ma simteam extraordinar), a treia in 54:43 (desi nu am avut probleme vizibile tura asta ritmul a scazut, deci incepuse sa se instaleze oboseala).

Cand inca ma tineam rezonabil, foto de Sorin Pop

E o vorba care zice ca la un maraton te incalzesti primii 32 km, dupa care urmeaza cursa adevarata, adica ultimii 10 km. Cam asa a fost si in cazul meu, se facuse foarte cald, la soare fiind peste 30 grade C, iar pe strada aceea in panta de care v-am zis pe la inceput, adica pe la km 33 m-a lovit. Am bagat nauc capul in pamant si am inceput un taras de melc pana in varful pantei, de unde stiam ca urmeaza o micuta portiune in coborare, pana la punctul de alimentare de pe la km 33, unde am bagat un gel si mi-am turnat doua pahare de apa in cap. Ardeam tot, imi venea sa imi smulg tricoul de pe mine, dogoream efectiv. Am continuat ca un somnambul inca vreo doi km si am hotarat sa iau (mai mult pentru psihic), tot ce mai aveam, adica un gel si activatorul, poate poate se schimba ceva, imi venea sa ma opresc si sa stau undeva la umbra. Nu aveam crampe, bataturi, dureri, pur si simplu o stare de sfarseala si simteam ca ard, era Viorica al vostru dat dreacu', ardea in flacari, hot, ce sa mai, la pragul de combustie spontana.
Ducand torta olimpica in cuget si-n simtiri, adica in cosul pieptului si creier, am reusit sa ajung pe la km 39 unde era inca ultimul punct de alimentare si sa imi mai torn niste pahare de apa in cap si sa ma spal pe fata, dupa care am incercat sa ma tin dupa niste oameni care ma ajunsesera pana la final. Am mai prins ceva aripioare ciuntite cand am vazut stadionul si am accelerat nitel, bucurandu-ma de un finish destul de relaxat.

Mandea la finish

Timp final 3 ore 35 minute si 56 secunde, locul 47/168 la masculin, mi-am depasit recordul personal cu peste 10 minute, deci e bine pana la urma, chiar daca nu am coborat sub 3:30. Vorba unui prieten, daca coboram sub 3:30 ma punea naiba sa ma antrenez pentru 3:15, asa stau linistit in banca mea. :)

It was a good day to die hard

Si Razvan a avut un timp foarte bun, 1:42:28, ritm de 4:54 min/km, vorba lui, "nu am alergat niciodata atat de repede", mai ales ca a avut partenera de alergare pe aproape toata cursa o batatura la calcai, invatare de minte sa nu incercam chestii noi in ziua cursei.

Aici deja inviasem

A picat de minune masajul pe care l-au oferit organizatorii dupa cursa, impreuna cu sosetele de compresie pe care le-am purtat dupa (vi le recomand, de la Lidl, 20 lei, pomana curata!) nu am avut niciun fel de probleme musculare, iar dupa aceea toata ziua am putut sa ma plimb ca un om aproape normal prin Cluj.

Pe la 13:30 a inceput si cursa fetelor, lume foarte multa, inclusiv primarul Clujului, cred ca au fost peste 1500 participanti. Urat a fost ca nu au avut decat 1000 medalii din cate am inteles, asa ca Diana a ramas fara.

Sotia mea, in centru imaginii, distrugand totul in cale

Aproape de finish, a avut puterea si sa sprinteze, un timp excelent 39min30 sec

Diana, sotia lui Razvan, devastand concurenta

Un prim plan cu Diana in plin fuleu Se observa sper tehnica ireprosabila de alergare si darzenia de pe chipul ei :P

Dupa terminarea cursei ne-am pus, dupa cum era si normal, pe mancat si baut. Ne-am intalnit si cu prietenii nostrii din Cluj, Lavinia si Vlad, si ne-am pus pe colindat, frumos oras, cosmopolit, lume civilizata, zambitoare, relaxata, ani lumina fata de ce vedem noi zilnic prin Muntenia.

Trebuie sa am grija ca de acum incolo sa nu mai apar in poze dupa cursele de anduranta

In drumul spre casa de luni, am facut scurte popasuri prin Turda (nu mi-a placut, pare un orasel de provincie saracut, din pacate nu am avut timp sa vizitam obiectivele istorice, sper sa am ocazia sa ma intorc si sa imi schimb parerea), Targul Mures (frumusel, dar nu m-a dat pe spate) si Sighisoara - cetatea medievala este splendida, o bijuterie, de acum oricarui strain figurist o sa ii dau peste nas cu asta, bate orice chestie vazuta de mine prin concedii, fie ca e Troia, Gallipoli, si multe alte obiective care in pliante par minuni ale lumii si cand ajungi acolo totul e dezamagitor.

Un clip foarte frumos:

Cam asta a fost dragii mei, urmeaza Moeciu pe 11 mai.