Semimaraton Cheile Rasnoavei Adventure, 27 iulie 2013

Am ramas dator cu povestea unei curse la care am participat mai mult asa din intamplare, deoarece in weekendul respectiv nu aveam nimic in plan in afara de odihna, dupa un foarte greu Bucegi 7500.

Ma suna joi Vlad Vuta si zice ca e nervos tare ca a fost nevoit sa abandoneze la 7500, asa ca trebuie neaparat sa isi verse frustrarea pe alt munte, cat mai rapid, asa ca s-a inscris la proba de maraton de la Rasnoave. Si sa fac eu pe soferul la treaba asta, ca nu are masina. Zic, bine taticule, dar eu ce fac in timpul asta, peisagele ma plictisesc, de citit nu stiu, iar stare nu am in niciun caz sa stau pe o patura ca o soparla la soare. Asa ca ma inscriu si eu la proba de semi, cu gandul sa o fac asa usurel, in pas de plimbare. Aveam 4 ore la dispozitie, ma gandeam ca il termin eu in timpul asta, sa-mi dea si mie o tinichea sa o pun la gat.

Stiam de anul trecut ca acest concurs nu exceleaza prin organizare, mai ales in ceea ce priveste marcarea traseelor si entuziasmul voluntarilor, care de cele mai multe ori sunt sublime dar lipsesc cu desavarsire. De aici si asteptarile scazute si o prezenta firava la start, o mana de oameni la maraton, probabil in jur de 15-20 si ceva mai multi la proba de semi, 50-60.

Dupa mine, o mare eroare pe care o fac organizatorii este ca isi propun prea multe curse si concursuri in cele 3 zile ale competitiei, maraton si semimaraton alergare, mountain bike tura lunga si scurta, duatlon pe o zi si pe doua zile, fiecare cu trasee oarecum diferite, ce doar se intersecteaza pe anumite protiuni. De aceea te si trezesti ca e toata padurea marcata cu cate ceva, de nu mai stii pe unde sa o iei, iar in intersectii, unde este cel mai important sa fie cineva care sa te indrume lipseste si marcajul dar si voluntarii, iar daca din intamplare e cineva acolo, habar nu are pe ce lume se afla.

Start maraton, lume foarte putina

Start semi, eu sunt la coada, pitit dupa stalpul din stanga al balonului

Profilul traseului arata ca o sa fie un concurs usurel, 21 km cu vreo 700 m D+, prin padure, pe poteci si drumuri forestiere.

Profil traseu semi, 21 km cu 730 m D+

 Am plecat foarte incet, la pas asa pe o urcare destul de sustinuta si am ramas printre ultimii cred. Nu ma simteam obosit, nu ma durea muschii dar parca nu aveam vlaga, iar psihic nu prea imi placea ce fac, probabil eram inca marcat de experienta avuta in weekendul anterior.

Dupa vreo 2 km de urcus a urmat o alergare pe curbe de nivel de vreo 2 km, unde am inceput sa ma simt mai bine si sa ma bucur de ceea ce ma inconjura, dar a urmat o coborare pe niste jgheaburi de pamant argilos ce mi-au distrus tot entuziasmul, saream din perete in perete foarte rapid si imi dadeam seama ca e imposibil sa ma opresc daca vreau asta sau intervine vreun accident ceva. Aici adrenalina a crescut la maxim, asa ca am ignorat punctul de alimentare aflat jos in Cheisoara si am plecat in alergare usoara pe un forestier ce era un fals plat in urcus spre Telescaun Lupului, urcare usoara ce a devenit destul de inclinata si solicitanta pe ultima parte. Facusem vreo 10 km si cam urcasem ce era de urcat, urma alergare pe plat si coborare.

Ce mandrete de flacau

De la partia Lupului a urmat o alergare pe un forestier foarte lat si apoi printr-o albie secata, ce nu pot sa zic ca au fost foarte pitoresti, era mai degraba deprimant peisajul dar eu incepusem sa ma simt bine si sa accelerez.

Am ajuns in Poiana Aviatorilor, pe la km 11, unde a inceput brambureala cu marcajele, ne stransesem 7-8 concurenti ce cautau prin poiana o banda d-aia sa ne scoata din rahat. Am mers mai mult la ghici, am luat-o pe un drum ce parea ok dar s-a dovedit a fi o varianta necastigatoare, ne-am intors in soseaua ce cobora din Poiana Brasov spre Rasnov, am mers nitel pe ea, dupa care am zarit in cele din urma un marcaj intr-un pom. Vreo 10 minute de balaureala inutila.

Am luat-o din nou la fuga cu moralul mai scazut de data asta, iar la fiecare intersectie verificam de 5 ori traseul, de frica sa nu pierdem iar marcajul. Pana la urma am ajuns la Pestera Valea Cetatii de unde lucrurile avea sa devina mult mai simple.

Aici zburam pe forestierul de la pestera spre sosea

Am iesit in sosea, dupa aceea am ajuns la punctul de control si alimentare de la baza Cetatii Rasnovului, pe care multi l-au ratat pentru ca era pitit dupa un restaurant, am urcat la cetate, acolo trebuia sa fie un voluntar care sa ne indrume pe unde sa coboram, dar acesta plecase, asa ca am luat-o mai mult la ghici pe drumul de sub sigla orasului. Multi concurenti am inteles ca au iesit pe un drumeag foarte dubios si accidentat, unde au pierdut mult timp, noi am avut noroc.

Apoi am alergat printr-un oras apatic si aproape pustiu, in care putinii oameni de pe strazi se uitau la noi ca la urs, nici urma de incurajare, aplauze, cum vezi pe la alte concursuri. Am inteles ulterior ca prin oras trebuia sa intram printr-un parc, dar nu a fost nimeni care sa ne indrume, asa ca am luat-o spre sosirea de la Complexul Olimpic asa cum s-a priceput fiecare.

Cred ca a urmat cel mai anost Finish de cand particip eu la astfel de concursuri, nicio felicitare, nimeni nu a aplaudat, nu a strigat, am ajuns intr-o parcare si aia a fost. M-am dus la lada cu medalii, a venit cineva si mi-a dat una pana la urma, mi-au dat si un tricou de bumbac si "tai-o acasa barosaneeee!".

Timp final 2:38:41, locul 14/44 la masculin, locul 5 la categorie. Timpul castigatorului a fost 1:54:23, Manea Silviu.

Vlad a venit dupa 5:53:05, pe locul 12, un rezultat foarte bun, au fost concurenti putin dar foarte buni la proba de maraton.

Ia uite bai nene ce bun e, incredibil

La  maraton a fost bulibaseala mare, cred ca jumatate din concurenti au pierdut marcajul, s-au ratacit, unii au ratat punctele de control, ce sa mai, circ total.

Cand a inceput si la noi sa se miste treaba asta cu trail runningul, si ai atatea exemple de concursuri organizate cu staif, Ecomarathon, 7500, MPC, si te duci la asta parca ceva nu merge, e timpul sa se mai cearna neghina, lumea o sa devina tot mai selectiva, si daca astfel de organizatori nu vor face ceva vor pierde si bruma de participanti pe care au avut-o pana acum.