Dupa ce cu vreo trei zile inainte am incercat fara succes sa platesc taxa online (nu imi accepta contul) si vineri a plouat serios prin Ploiesti, am luat totusi decizia sa imi fac bagajelul si sa vad si eu Brasovul, mai mult pentru ca vroiam sa imi cumpar niste pantaloni noi de alergare de la Decathlon.
Trezirea pe la 5:30 a fost contrar asteptarilor destul de ok, am papat niste spaghete ramase de cu o zi inainte, mi-am baut ceaiul verde, am luat absolut toate toalele de alergare si accesoriile intr-un rucsac, nestiind ce vreme ma asteapta acolo, si pe la 7:15 am taiat-o spre munte.
Am ajuns in zona Pietei Sfatului din Brasov pe la 9:10, adica cu vreo 20 minute inainte de terminarea inscrierilor, startul fiind la 10.
Acolo fatalitate, nu stiu cine naiba a inventat automatele alea de parcare cu monede de 50 bani, 1.5 lei/ora, adica pentru vreo 4 ore trebuia sa am la mine un kg de fieratanii, fiind in pericol maxim de trasnet, in conditiile vremii instabile. Bineinteles ca am intrat in vreo trei magazine in care vanzatoarele s-au uitat la mine cu niste priviri in care se amestecau scarba si ura atunci cand le-am intrebat daca imi pot schimba niste bani, cred ca au discutia asta de cateva sute de ori pe zi, am fost refuzat politicos de fiecare data (pe dracu, mai aveau un pic si imi dadeau si un sut in cur). Singura varianta posibila era ori sa nu platesc parcarea, riscand sa ma intorc acasa cu trenu in budigaii de alergare, fie sa ma mai plimb un pic prin brasov in cautarea unei parcari fara plata. M-am mai invartit vreo zece minute si am gasit pana la urma o straduta fara plata, unde am proptit si eu masina si am alergat spre zona de inscriere, aflata la distanta considerabila.
Dupa inscriere, da-i fuga la masina, unde m-am imbracat in pijamalele de concurs si fuga-fuga inapoi in Piata Sfatului. Am facut, cred, o incalzire de vreo 2 km in total.
Startul s-a dat pe la 10:15, ma treceau unele nevoi fiziologice destul de pregnante, dar au anuntat ca au toaleta d-abia inainte de numaratoarea inversa, aveam de ales sa plec prea tarziu sau sa fac pe mine. Am ales sa fac pe mine.
Acum o sa procedez ca la scoala generala, cand ti se cerea sa faci o compunere, bagai o introducere de doua pagini cu lucruri inutile si generice, continutul avea cateva randuri, totul culminand cu o concluzie fulminanta furata de pe undeva, de obicei un citat care nu are aproape nicio legatura cu textul.
Alergarea propriu-zisa este fara prea mare istoric, am alergat prin oras cam 1,5 km pana la poalele Tampei, unde am incercat sa ma tin cocos, stiind ca greul abia urmeaza. Din pacate cand aveam eu sporul mai mare mi-a zburat bidonul din centura, nu stiu cum naiba, e prima oara cand mi se intampla, si nenorocitul a luat-o usurel la vale, in conditiile in care concursul se tinea, logic, in directia opusa. L-am recuperat pana la urma, dar mi-a stricat tot avantul pe zona cea mai rapida.
Dupa o urcare pe o poteca stancoasa si umeda, unde Salomon-asii mei nu prea s-au descurcat (pantofi de trail ce aluneca pe piatra umeda, hm, nu cred ca e o reclama prea buna), a urmat o zona destul de injurata de majoritatea concurentilor, Treptele lui Gabony, care atunci cand au fost ele construite, prin 1931, nu cred ca existau scari rulante, asa ca au facut oamenii ce au putut. Eu stau la etajul 4 intr-un bloc fara lift, asa ca am partea mea de trepte zilnic, de cele mai multe ori incarcat cu sacose si bidoane de apa, asa ca nu m-a indispus prea tare aceasta parte a traseului.
Dupa urcarea sustinuta, poteca iese intr-o poienita cu bancute, cu priveliste foarte misto spre cartierul Racadau, unde filmeaza ProTV-ul ursul in habitaclul (sic!) lui natural, ghenele cetatenilor. De acolo poteca coboara spre saua Tampei, unde era un punct de alimentare ce parea foarte bine organizat si aprovizionat, chiar si cu fete frumoase. Nu am oprit, sunt barbat casatorit.
De acolo a urmat cea mai frumoasa parte a traseului, in umila mea parere, o poteca foarte alergabila prin padure, dar din pacate destul de periculoasa pentru novici, din cauza frunzelor si pietrelor ude si a radacinilor care nu se vedeau, am calcat stramb destul de nasol la un moment dat, din fericire cu piciorul bun, si am mai vazut cativa concurenti luand trante.
A urmat o urcare printr-un valcel prin mijlocul caruia trecea un firisor de apa si o urcare pe niste serpentine, o urcare fara prea mare istoric, am bagat botul in pamant si am dat din picioare intr-un mers sustinut, dupa care se ajunge in Poiana Stechil. De acolo a urmat o coborare destul de abrupta si tehnica, dar unde nu am avut probleme, apoi un drum prin spatele curtilor oamenilor din Scheii Brasovului.
A urmat cea mai grea parte pentru mine la acest concurs, urcarea pe serpentine, care nu se mai terminau, pana pe Tampa. De acolo am coborat iar la punctul de alimentare din Saua Tampei, am trecut nepasator pe langa fetele frumoase de acolo si am luat-o la vale pe ultima portiune din traseu care era in coborare, mai intai pe forestierul catre Racadau, bariera, si apoi iesirea in oras pe langa Ciupercute, unde canta fanfara si apoi inca vreo doua stradute destul de abrupte si FINISH!
Am terminat dupa 2:56:38, locul 76 din 112 la Semimaraton open masculin. Au fost in total 170 de concurenti la probele de Semimaraton masculin si feminin si Cros 7 km. Destul de greu pentru mine concursul, au fost vreo 21,6 km cu 1150 m diferenta nivel pozitiva. Oricum, traseul a fost mult mai solicitant decat la Semimaratonul Intersport, unde am terminat dupa 2:23. Am totusi probleme cu rezistenta la durere, ca sa zic asa, as putea mai mult dar ma complac in zona aia in care ma simt confortabil.
S-au indurat de mine si mi-au dat si medalie, care nu intra din cauza de urechi clapauge.
In kitul de concurs a mai fost si un tricou foarte frumos, din pacate nu o sa il port pe la concursuri pentru ca nu e tehnic si eu am probleme mari cand alerg in bumbac. In plastic e fantastic! :)
Foarte bine organizat concursul, nota 10 CPNT-ului, puncte de alimentare si hidratare cu voluntari foarte saritori, apa din belsug, de cele mai multe ori carata probabil cu carca. La intrare pe Treptele lui Gabony s-au produs niste incurcaturi, am vazut vreo doi concurenti buni de la proba de cros coborand injurand de pe traseu, ei neavand ce cauta pe acolo.
Am avut si noroc cu carul, nu m-a plouat deloc, in conditiile in care in Ploiesti a plouat torential toata ziua.
Si acum concluzia promisa, sub forma de citat ce nu are aproape nicio legatura cu textul de mai sus:
"Make friends with pain, and you will never be alone." -Ken Chlouber
Pagina oficiala a concursului este brasovmarathon.ro
Pagina de facebook, unde gasiti si mai multe comentarii si fotografii (multumesc mult celor care le-au facut) este facebook.com/brasovmarathon
Pagina oficiala a concursului este brasovmarathon.ro
Pagina de facebook, unde gasiti si mai multe comentarii si fotografii (multumesc mult celor care le-au facut) este facebook.com/brasovmarathon
