Tura pe traseul de semimaraton de la Ciucas Trail Running

Sambata am fost sa alerg pe traseul de semimaraton de la competitia Ciucas Trail Running. Problema e ca nu o sa pot merge si la concurs, din cauza ca pe 3 septembrie am o nunta.

Nu am alergat niciodata mai mult de 15 km si este prima iesire pe trail. S-a vazut treaba asta, prestatia mea fiind jalnica, 4 ore si 45 minute.

A mers totul bine pana la stana lui Zaganu, am urcat frumos sustinut, fara opriri, chiar am alergat usurel pe portiunile mai plate, dupa care a urmat taratul pana la varful Gropsoarele, unde m-am simtit mizerabil si m-am oprit de cateva ori in bete, cu toate ca stiam ca nu e bine sa stai, ca e mai rau dupa aceea.
Dupa chin a urmat o parte foarte frumoasa, pe curba aceea pana la Ciucas (care e destul de lunga), pe care am dat drumul la picioare si am alergat.
De la cabana Ciucas vine coborarea aceea criminala pe care nu am putut sa alerg cum trebuie, era sa ma duc pe fund de cateva ori. Am facut o greseala majora si m-am oprit la paraul acela amenajat (fantana N. Ioan) si am baut cam 2-300 mililitri de apa rece, mi-a bagat plumb in picioare si drumul pana la cabana Muntele Rosu m-am cam tarat, cu toate ca era de alergat frumos pe el.
Am coborat de la cabana pe traseul de semimaraton, punctul albastru, drum fara probleme pe care am alergat. Am fost insotit de un catelus foarte simpatic de la cabana Ciucas pana la bariera, unde am aflat ca il cheama Rexy, de la stapanul lui care era pe acolo si l-a intrebat pe unde a umblat. :))
Trebuie sa ma antrenez serios pe urcari, am pierdut enorm de mult timp pe acei 3-4 km intre stana si varf.

Nu am avut probleme fizice, o mica rosatura la calcai si ceva crampe mici, in rest, nimic serios, am ceva febra azi, dar starea generala e de bine.

Observatii despre echipament:
- pantofii Salomon XA Pro 3D Ultra 2 s-au comportat foarte bine, m-au incomodat un pic la calcaiul drept, pentru ca i-am luat un pic mai mari (sa nu imi roada degetele la coborari) si mi se misca usor pe urcari (am pus un leucoplast si am rezolvat problema);
- un rucsace de hidratare de la Quechua, util, usurel si incapator, dar apa bauta din el are un gust oribil de plastic, sper sa dispara in timp;
- mare inventie betele, m-au ajutat si pe urcare unde ma impingeam in ele dar si pe coborare pentru sprijin, sunt cam incomode pe plimbari pe zone stancoase unde ai nevoie de maini (la acest traseu sunt rare aceste zone);
- mi-a placut foarte mult buff-ul pentru cap, chestia aia de se face bandana, fes, cagula etc.

Nu am avut decat apa la mine, doua sandvisuri pe care le-am dat lui Rexy si 3 batonase de 25 grame de cereale cu ceva miere pe care le-am mancat.

Urmaresc de multa vreme clasamente si competitii, si toti acei timpi de terminare (niste cifre mititele in dreptul unor nume) pe care ii vezi nu inseamna nimic citite din cur pe scaun in fata unui monitor, pana nu experimentezi tu si vezi cat de jalnic, penibil, neantrenat esti, nu poti intelege cu adevarat performantele unor Alin Tanase, Zsolt Kovacs, Hoinarii, Balan Silviu, Gabriel Solomon, Andrei Rosu, Radu si Mihaela Diaconescu si a multor alti atleti (i-am mentionat pe cei mai activi in blogosfera si pe care ii citesc in mod curent). Acum, dupa ce am vazut traseul, un timp de sub 3 ore mi se pare pur si simplu SF.

O sa ma antrenez si pe sosea si pe munte si poate anul viitor nu voi mai fi atat de trist. :)