La vreo 8 luni dupa ce m-am apucat de alergat, am mai bifat o treaba, foarte importanta pentru mine, alergarea unui semimaraton.
Am decis sa il alerg singur, in regim de antrenament, cu toate ca am avut optiunea de a ma inscrie la Maratonul Reintregirii Neamului Romanesc, organizat la Bucuresti pe 1 decembrie. Am fost inspirat sa nu ma inscriu la acela, pentru ca de ziua nationala a Romaniei am fost racit cobza, nu cred ca eram in stare sa termin o astfel de cursa.
L-am alergat in 2:01:38, undeva pe la 5:48 min/km. Mai multe siteuri de estimare a timpului de terminare a cursei in functie de performantele anterioare imi calculasera un timp de 2:04, deci am facut o cursa buna, reusind sa depasesc previziunile, dar nu am reusit sa termin sub 2 ore, o chestie la care visam eu asa, cu ochii deschisi.
Nu a fost sa fie, cu toate ca am inceput cursa pentru un timp de sub 2 ore si am dus-o asa pana pe la kilometrul 18, ultimii 3 km au fost un calvar, am picat grav de tot, aveam o stare de sfarseala (stiu ca suna ca naiba cuvantul asta dar altul nu imi vine in minte acum) in picioare incredibila, imi venea sa ma opresc si sa ma intind sub o bancuta in parc. Probabil la caderea asta au contribuit vreo 2 chestii, adica lipsa unui public si a unor frati de suferinta cu care sa te mai incurajezi, si in primul rand, faptul ca de pe la km 6 nu am mai baut lichide pentru ca o baba ce cauta vreascuri mi-a furat sticla cu izotonoic, dosita de mine in spatele unui pom. Chestia asta mi-a dat un bust de adrenalina care m-a tinut pana pe la km 15, dupa care mi-am supt limba ca retardu' pana la final.
Ca la Oscaruri, multumesc pantofilor de alergare Asics Nimbus 12, sunt fan, nu am avut absolut nicio problema in zona lor, nici in timpul alergarii, nici acum. Mi s-a innegrit o unghiuta, nu stiu exact de ce, pentru ca pantofii sunt cu un numar mai mari deci degetele nu ating varful, dar pentru ca nu sunt rasist nu ma deranjeaza.
O sa imi pun ordine in ganduri si o sa ma gandesc la ce urmeaza, probabil antrenamente pentru imbunatatirea vitezei pentru semi, dupa ce am patimit pe finalul cursei, nu prea ma atrage ideea unui maraton. In prezent alerg incet spre foarte incet, deci e loc mare de imbunatatire. Daca o sa mai scad si din greutate (in prezent am 93 kg la 1,86 m inaltime), cred ca am perspective destul de bune pentru evolutie.
Si ca sa va dau un exemplu privind tipul de incurajare de care am beneficiat, cand i-am povestit sotiei mele ieri dimineata ca am de gand sa alerg un semimaraton in cursul zilei, m-a intrebat candid "Si e mult?".
Felicitari!
RăspundețiȘtergerePS: Super tare ultima fraza. :)
Multumesc, acum s-a obisnuit si sotia cu damblaua mea. :)
RăspundețiȘtergere